agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-17 | |
Sunt eu, singură, atât de singură și speriată, iar inima mea pare să se oprească. E un sentiment instabil ce mă face să retrăiesc mii și mii de momente. Totul pare să fie din ce în ce mai neclar, dar într-o fracțiune de secundă lumina puternică îmi străpunge întreaga imaginație, punându-mă într-o situație foarte dificilă pe care nu pot să o controlez.
S-a stins! E un întuneric îngrozitor și mă face să tresar, dar nu mai simt nimic. Ce crezi că pot fi toate aceste lucruri ? Momentele mele sunt doar clipe ciudate. Întreaga mea lume s-a surpat chiar sub privirile oripilante ale oamenilor. E imposibil! Se simt din ce în ce mai puternic bătăile inimii și e insuportabil. Pare a fi o adevărată avalanșă ce îți poate pune capăt zilelor într-o singură clipă. O atingere caldă se resimte puternic și mă face să retrăiesc cu groază coșmarul unei nopți însângerate. Mă simt din ce în ce mai pierdută. Întreaga atmosferă pare a fi neschimbată, iar un gust metalic se năpustește asupra papilelor gustative și eu respir din ce în ce mai greu. Am știut că nu mă pot juca cu tine, dar nu am ascultat niciodată. Oamenii mereu își fac impresii greșite. Poate că într-o zi vom avea ocazia să ne revedem, dar când mă gândesc că dacă nu m-aș fi lăsat atinsă de vorbele celorlalți..... E atât de greu! Probabil îți vei aminti că eu chiar te-am iubit. Mereu am știut că iubirea nu există și că e doar o scuză pentru alegerile pe care le facem. E doar un simplu cuvânt ce îmi rănește orgoliul, așa că nu mă voi opri. Sunt gata pentru aprope orice, și nu e ceva ce îmi poate perturba întreaga existență. Privesc înainte, simțindu-mă atât de liberă. Viața e un miraj clandestin. Cu toate acestea m-am lăsat dusă de val și acum sunt în fața ta, totuși nu cred că mai pot rămâne aici pentru mult timp. Fiecare secundă petrecută alături de tine mă face să vreau mai mult. Poate nu e un lucru așa placut, să stai în preajma unui om tăcut. Știu că nu mă auzi, dar pentru ultima dată îmi doresc să îți spun tot ce gândesc, să mă simt liberă, să mă pot bucura în continuare. Acesta este sfârșitul meu și mă bucur de el!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate