P4. Sectorul evangheliștilor

Evangheliști au fost mai mulți. În primele trei secole, au circulat câteva zeci de evanghelii. Dar numai patru dintre ele sunt considerate canonice - adică pe linia partidului la putere din acea perioadă - și au fost incluse în Noul Testament. Toată lumea știe cine sunt cei patru evangheliști, care au fost trei, Luca și Matei. Asta mă duce cu gândul nu la cei trei muschetari care au fost patru, ci la Beatles. Cei patru bitălși au fost trei, John Lennon și Paul McCartney. Cu diferența că, la evangheliști, cele două nume lăsate de-o parte, Marcu și Ioan, sunt cel puțin la fel de importante ca primele două.
În ceea ce privește evangheliile, citez: “Evanghelia lui Matei este de fapt numai o versiune adăugită a Evangheliei lui Marcu, din care a copiat 89%. Luca a copiat și el 72% din Evanghelia lui Marcu.” Din acest motiv, cele trei sunt numite evanghelii sinoptice, pentru că le poți așeza una lângă alta și identifica fragmente identice. Pe vremea aceea nu exista legea dreptului de autor și, ca urmare, nici noțiunea de plagiat. De ce se consideră că Matei a copiat după Marcu și nu invers? Pentru că, deși Evanghelia lui Marcu este pe poziția a doua în Noul Testament, este un fapt cunoscut că a fost redactată prima din cele patru, cam la 35-40 ani după răstignirea lui Iisus.
Fiecare din cei patru evangheliști are alocat câte un simbol. Semnul lui Marcu, leul, este omniprezent în Veneția, unde i se găsesc rămășițele, în biserica San Marco.

Se pare că, dintre cei patru, cei mai talentați scriitori au fost Luca și Ioan. Totuși, am mari dubii că, dacă și-ar fi depus dosarul, ar fi fost primiți în Uniunea scriitorilor. Chiar dacă Luca și-ar înscrie în dosar și o continuare a Evangheliilor, numită “Faptele apostolilor”. Ioan a adăugat și el în Noul Testament câteva epistole și, în plus, biserica susține că a scris și “Apocalipsa lui Ioan”. Dar sunt mari dubii.

Interesant este că, pe doi din ei, Matei și Ioan, biserica îi consideră ca făcând parte din cei 12 apostoli. Dar metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au impus părerea că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos (numit și Ioan Teologul, autorul Apocalipsei lui Ioan) au fost trei indivizi diferiți. Nouă ne convine, altfel pe Matei și pe Ioan n-am fi știut în ce sector al stadionului să îi așezăm. Cert este că dacă, din mijlocul stadionului, strigi la megafon “Ioaaane!”, e posibil să se ridice mai mulți sfinți decît credeai. Pe lângă cei trei, se vor mai ridica și Ioan Botezătorul, Ioan Gură de Aur și mulți alții. Dintre ei, cel mai greu se va ridica Apostolul Ioan, care a trăit peste 100 ani, unul din puținii apostoli care nu a fost martirizat pentru credința lui. În calendar găsești vreo șapte-opt zile, spre bucuria Ionilor și a Ionuților. Dintre ele, Ioan Botezătorul are alocate în calendar trei zile - 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca botezător al lui Iisus, 24 iunie - nașterea, 29 august - tăierea capului. Deși toate sunt trecute cu roșu, Ionii mai zgârciți dau de băut doar în 7 ianuarie. Unii Ioni umblă la ei cu o sticluță de palincă de juma de kil, din care dau de băut tot anul, cam la fel cum Iisus a hrănit o mulțime de oameni cu cinci pâini și doi pești.