P8. Sectorul mucenicilor

Istoria religiei creștine este plină de mucenici, adică de persoane persecutate, chinuite sau chiar ucise de autorități pentru credința lor. Dar dintre toți, se detașează cei 40 de mucenici, un grup de soldați romani, martirizat în anul 320 din cauza credinței creștine. Ei au fost chinuiți și în final uciși la marginea orașului Sevastia, actualmente în Turcia, din ordinul împăratului Licinius. La noi, în ziua de 9 martie se suprapun două sărbători, una precreștină, ultima zi a Babei Dochia, începutul anului agricol și alta creștină, de celebrare a celor 40 mucenici. Îmi place mult îmbinarea asta de sărbători creștine și precreștine, întâlnită deja la Moș Crăciun și la Moș Nicolae. Celebrarea celor 40 dovedește că, de multe ori iubirea, inclusiv cea față de sfinți, trece prin stomac. A doua semnificație a cuvântului “mucenici” este una alimentară, e vorba de colăcei în formă de opt, copți sau fierți, dați prin nuci pisate și miere, care se pregătesc în această zi. În aceeași zi, bărbaţii apreciază obiceiul de a bea 40 de pahare de vin, ce datează din moşi-strămoşi. Stau și mă întreb dacă a ajuns vreodată cineva la al 40-lea pahar. Mai ales că, în tradiția populară, bărbații beau de fapt 44 de pahare cu vin. De unde provine diferența? După tradiția creștină, sfinții martiri au fost 40, după cea precreștină au fost 44, atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Am ajuns astfel la Sfântul Gheorghe. Cei 40 mucenici stau la peluză, alături de mulți alți sfințișori și îngerași. Dar Gheorghe e un sfânt prea important, l-am plasat la tribuna I, lângă Ștefan. Gheorghe, pe la sfârșitul secolului III, era un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian. În ciuda decretului împotriva creștinilor, și-a mărturisit public credința. Pentru a renunța a fost torturat și în final a fost condamnat la moarte. Astăzi este considerat patronul Angliei, iar drapelul Angliei (atenție, nu al Marii Britanii) este de fapt crucea roșie orizontală a Sfântului Gheorghe pe un dreptunghi alb. Cruciații îl venerau în mod deosebit și, prin secolul XII, a apărut o legendă populară în care Sfântul Gheorghe a omorât un balaur, undeva prin Libia. Nu sunt specialist în folclor, dar sunt convins că, de fapt, în basmele noastre populare, pe Făt-Frumos îl chema la origine Gheorghe.
Pentru cei mai tineri, nu mă pot abține de la a povesti un banc vechi. Un diplomat străin vizitează România pe vremea lui Gheorghiu Dej și observă că multe persoane importante din conducerea de partid și de stat se recomandă Gheorghe, urmat de numele de familie. Ceva mai târziu, separat de vizita oficială, face cunoștință cu un tânăr care se recomandă și el Gheorghe Ics. Diplomatul se miră: “Așa de tânăr și Gheorghe!”

Data de 23 aprilie încurcă uneori socotelile bisericii, datorită apropierii de perioada Paștelui. Cum să tragi chiolhane, pentru a-i sărbători pe alde Gheorghiță, când ziua lor pică în săptămâna patimilor, o perioadă de post intens? Și atunci îl mutăm pe Sfântul Gheorghe! Ca un exemplu, în 2019, sărbătoarea a fost mutată pe 29 aprilie, a doua zi după Înviere.

Tot la tribuna I, lângă Gheorghe, stă un alt mucenic important – Dimitrie, mai pe românește Dumitru. Parc-ar fi fost frate cu Gheorghe – era un ofițer de rang înalt care, în secolul III, a fost ucis cu lancea pentru credința lui, pe undeva pe la Tessalonic. Miticii noștri îl sărbătoresc pe 26 octombrie.