Viermele îndoielii îşi făcuse în cele din urmă intrarea în trombă. Dăduse târcoale o vreme. Adulmecase. Ţesuse scenarii, evoluţii în timp minor, repercusiuni cosmice ulterioare. Nu se putuse hotărî asupra porţiunii celei mai potrivite de unde ar fi fost posibil să-şi înceapă cât mai profesionist-intimidant abordarea. Trucul. Prezenţa, o vreme insidioasă, s-ar fi putut materializa, pentru cel mai puţin novice, într-o pată vineţie-roşiatică, din senin ivită undeva sub ochiul stâng. Ea nu băgase de seamă. Cel mult simţise un soi de gâlmă. Tot dăduse cu mâna. Nu găsise mai nimic. Nimic. Apoi hainele începuseră oarecum să atârne. Aproape fericită, îşi spusese că gândul ei tainic de a pierde cele 5 kilograme şi jumătate o luase prin surprindere, devenind realitate. Se simţise mai sexy ca niciodată. Îşi aranjase un cârlionţ-doi imaginari. Chicotise. Onomatopeea coborâse înspre abdomenul dezaplatizat, după ce stârnise un anume fior în(tre) sânii obligaţi să mimeze obraznicia într-un sutien push-up. În sfârşit, primise cu entuziasm, suspect pentru oricine altcineva, invitaţia la o lansare, refuzată tranşant în trecutul nu prea îndepărtat. Ba chiar pusese la cale, cu o hair stylistă deloc ortodoxă, o coafură choking!

Se regăsise! Repede! Pe un hol! Provincial!

Profesoară. De geografie. Sau de istorie…?! Totuna! Cu părul încă şiroindu-i à la Coşbuc pe umeri. Trecută, de o vreme, de 40. Numai vocea! La fel de cristalină! Sfiiciunea aia din priviri punând în gardă asupra îndrăznelii uriaşe ce putea oricând răbufni dinspre!

Poza uneori. Pe holul provincial. Cu un catalog la subsuoară. Ca altădată. Cu câte o elevă stângaci fardată. Prea timidă. Să se îndrăgostească. Cu câte un băieţandru tocmai năvălit de pe terenul de fotbal. Încerca să-şi ascundă intimitatea în prezenţa confratelui imortalizat. Nu, nuuu, nu se vedea nicio urmă! Totul era la fel ca altădată! Orice vrabie pe graiul ei continua să piară! Chiar dacă timpul! Chiar dacă…

…El!

De şi mai multă vreme trecut de 40. Dar asta poate / trebuie / se cuvine / se impune / este cazul / et cetera să fie trecut cu vederea! Doar e băr-bat! Cu cearcăne teatrale. Absolut reale. Daa, daaaaa, luaţi un cadru de aproape! Cu blugi. Prespălaţi. Director. Provincial. La aceaşi şcoală. Pozând. Mai frecvent decât ea. Mult mai! În marele neajutorat. Consolându-se. Cu faună tânără, neexperimentată. Şakire cu buric dezgolit, spate unduios, off-uri grandioase. Dornice! Să stăpânească! Nesfârșitele Taine! Ale englezei! Ei, şi cu un asemenea dascăl! Poartă barbă. Și-o dă jos. Adidaşi poartă. Cu talpă aproape deraiată. Îşi dezbracă excedentul textil. Uită. Năravul. Ca-ntr-o colosală inconsistenţă intră. Într-o salopetă. Renunţă la apucăturile din studenţie. Craniul şi-l acoperă. Cu fes. Cu altceva. Altcineva... Rămâne. Cap de bulgar. Pozează la Clăbucet. Într-un minigrup. Iese. Extenuat. Rău de tot. Ea, frumuşică. Tot! Şakirele, într-un seif unde îţi păstrezi ochii lumeşti, ăia din cap. Obsedant. I se fixează privirea. Fatal. Pe fundul uneia. Cu aere de manechin. Defragmentat. Ca un turc fumează. I se fac negri plămânii. Sufletul, prin vecinătăţi. Paroxistic trăiește. Se face că. Dă lumea de ceasurile morţii! Timpul înapoi!

Să ia o pauză! Să ia! Să ia distanţă… Să vedem...


.... ce se mai întâmplă…?!

Natty…Natalia, pe litere-pronunţat-deodată, intră în bucătărie. Cu una-cu două n-o mai scoţi. Face. Da’ ce nu face?! Savarine ecleruri amandine doboșuri clătite cu fără vişine îngheţată… De gardă face. Plânsă. Ca o fetiţă care n-a ştiut niciodată mare să se facă. Un lotus creşte. Îşi aduce habitatul. Soarbe tristeţea ochilor de peruzea. Parțial. O consolează. Ea pleacă. Pleacă în vacanţă. Într-o arie limitrofă. Cu deschidere. Cu nişte colege. Provinciale. Drăguţe foc! Fac poză de grup: HashtagRezist!!!

Se întoarce între coaste cu o Leoaică!

El se face mic. Mic de tot. Dispare.