Nu latră mai niciodată. Scoate ea un soi de mârâit, asta de nu cumva onomatopeea cu pricina o fi rezultatul vreunei autosugestii. Al unei psihoze. Resimţită de vreun biet experimentator prin preajmă aflat … Ei, şi-atunci traversezi, mai pui o haină-două, te legi la ochi, schimbi câteva parole, atingi chiar şi performanţa de a merge constant la biserici. Ca un credincios ce eşti. Ca un tâmpit fricos. Marele înspăimântat. Tu, nenorocitul. Vai de capul tău!

Poartă bani la ciorap. La saltea. La Casa de Economii şi Consemnaţiuni dintr-un trecut mai acătării. Bani albi pentru zile negre. Negri pentru zile... n-ar şti să spună exact. Strânge-strânge… strânge întruna. Şi din piatră seacă strânge. Cureaua. Până când pocneşte. Zile în şir se împrăştie fum ca de pucioasă şi ea, căţeloasă cum este, în ruptul capului n-ar admite vreodată, nici sub tortură, că Banu-i ochiu᾿ dracului. Veneraţie, o, tu, iubire nedeşartă! Îi dau lacrimi. De crocodil. De alte lighioane. De alte cele. Dă-le dracului de cărţi! De glorie! Mult mai important să faci o tocăniţă. O bezea. O chiftea. O sarailie saraghelie herghelie hurdughie. Să-ţi laşi nasul să ţi se înnegrească în ceaunul cu dulceaţă de poame acre. Poamă acră-poamă acră! La cratiţă! Să te dedici – trup şi suflet – casei! Iar casa nu poate fi decât băr-ba-tul! Băr-ba-tul tău! [Lasă moţu᾿ ăla!] Ăla pă care l-ai luat la primărie, tu ingrato, într-o zi cu alergie, când un strănut năprasnic pusese stăpânire pe mădularul vremii. Şi dă-i şi dă-i, să scoţi o mână, să eliberezi un picior, să-ţi aminteşti numele. Ceaţă-ceaţă-ceaţă! Şi el, junele cel năpădit, aşijderea întru toate fiindu-ţi, ca dumnezee canidă ce-i fuseşi! Hei, pleacă odată privirea: pe vremea mea i te adresai cu DUMNEATA la bărbat, auzi tu?! Eretico!

Poartă făţărnicia. Ca pe chip. [O să te trag eu într-o zi de ea, catello!] Păr considerabil… formaţiuni de origine epidermică cornoasă filiformă flexibilă care cresc pe corpul unor animale… Pe membre. Inferioare. Superioare. Inferioare. Cândva negru-negru. Acum dat cu alb. Dresul de Sibiu number cuatro îi culcă producţia autohtonă ca pe otavă la pământ. Şi cucoana simte o mână preumblându-se prin(tre) farmecele ei. Ohh! ‒ icneşte.

Se schimbă la. De 2 ori pe săptămână. [Se spală. Pe porţiuni. Pe nimic.] Specimene tetra în care cu greu încape o burtă generoasă. Îşi pipăie. Luuungi ca nişte iedere dezmembrându-se-n pământ. Dezmembrând. Are o ură năpraznică. Evlavioasă cât 7, dă de-a-n boulea-n uşa bisericii. Găseşte pesemne mereu câte un popă disponibil, traversând constant pusee ale excesului de automântuire. Drăgălaş, îi mijloceşte ispăşirea păcatelor. O scoate basma curată.

Se repede! Nu să te muşte! Feri-te-ar Sfântul, nu de faţă cu tine! Ei, lasă că te aşezi tu odată şi-odată. Cu spatele. Măcar pe laterală. Între timp umple chiuvete întregi. Cu solzi. Soioşi. Veninoşi. Peşte de apă băltită. Cu ochi tumefiaţi şi informaţie genetică pervertită. Uite-i, domnule, cum se uită la tine! Doar pe jumătate morţi / vii nevenindu-le a crede că mulier de 2 ori sapiens e în stare de vreo crimă. Fie şi-n ultima clipă, şi tot o să scape ei cumva! Madam le pocneşte reveria, odată cu maxilarele pătrăţoase de somni mustăcioşi. Mor! Mor în cor. Mor de tot. Stupefiaţi în credulitate maximă. Executoarea se înţeapă. Într-un colţ. Într-o idee. Discretă, nu latră. Instinctual îşi trece carnea însângerată pe la nas. Gustul complex, de proteine hormoni gaze glucide lipide o aţâţă. Îşi pune blana domestică într-un gard. Se-ntoarce de tot în sălbăticie. Se face catella selvatica. Pour toujours! (Se bagă-n pat. Flămânzi, subdezvoltaţi, urmaşii îi sug. Laptele-cu-borş.)