agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-20 | |
Îl primise înapoi. Nu ca pe fiu risipitor. Nici ca pe miracol. Foarte probabil, dintr-un imbold. Al disperării fără de graniţe. În singurătate cosmică sau... casnică, îşi identificase adamul. Într-o melodie de duzină. A Direcţiei 5. Am ştiut că eşti tu, am ştiut ştiut ştiut.... El era alesul! S-o contrazică naibii cineva! Sau... să n-o contrazică! Ei! Şi ce dacă îşi călcase în picioare demnitatea?! Oricând şi-ar fi călcat-o! Nu conta cât de mult ar fi umilit-o. El era dumnezeul ei. Laic. Murdar. Nenorocit. Ca un câine! Adonis-ul de o frumuseţe cotropitoare în desfrânare. Cultural. Genial. În nepăsare manipulare degradare. În bolnava, pervertitoarea lăcomie de a gusta din atât de multele fructe prohibite... Nu se putea dezice de precursorii lui, vajnici violatori ai rusoaicelor, într-un precar instinct de răzbunare. Pe bolşevici. Muma voastră de poponari! Şi-apoi, băi-Doamne, totul se învârtea în jurul... Parol! Să-l contrazică, dracului, cineva! Să nu îndrăznească!
Întinsă la nivelul călcăturii aristocrate, îi linsese încălţările. Îîîîîîmmmm de firmă! Își lipise piept teșit de gambe îngâmfate. Agonizase! Se extaziase! În zadar testase el discreţia ca formă de manifestare a agasării. Fals nobil ce se găsea! O stinsese. Pe izbăvitoare. Ca de muc de ţigară se debarasase. Ea îşi continuase lobby-ul. Făcând uz de un întreg arsenal, răsuflat naibii de la baba Eva încoace. –Vianooor! – leşinase tâmpa în mai multe rânduri. Trecuseră peste ea de toate. Găinaţuri. Vome. Spasmele indiscretului pământului. Le caca de ses propres progenituri. Vianoor! Înghiţise ea lăturile destinului. Căscând gura cât o prăpastie. Se târâse se târâse se târâse. Căţea credincioasă ce se găsea până la moarte şi dincolo de. Îl pătrunsese în ochii-i tulburi. Ochi de demon parşiv slujindu-l, de gura lumii, pe Dumnezeu! În atrocitatea suferinţei, chipul ei – şi aşa scofâlcit de la mama natură,... mai probabil de la mă-sa – suportase restrângeri succesive. Rămăsese gaura aia imensă dintr-o cândva-mutră, dezvelind într-un rânjet gemetele speciei hibride, cu brio scăpând încercărilor taxonomice ale teribiliştilor specialişti în. Îl luase. Îl adunase. De prin intimităţile publice ale altor cucoane. Îl spălase. Cu săpun de casă îl. Cu propriul scuipat. Îl înfăşase în frunze succesive de brusture. În pulpele ei costelive. Între. Sub scrâşnetul dinţilor hipertrofiaţi. Îi cântase: Vianor-Vianor, eşti al meu! Al meeeeu! Răguşit. Pe vocea a nu știu câta. Ţinându-i hangul o harpie cu ochi bulbucați. Din leafa ei cumpărase 2 bilete. Tur. În locaţie exotică. El nu se putuse dezice. De vocaţia de hedonist. Acolo au rămas. Nici dracu᾿ de ei n-a mai auzit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate