agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2145 .



Până la fund. Și... la lumină!
proză [ ]
Trădarea (7)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2021-11-29  |     | 



Subit se produsese ieșirea din spațiul îngust. Strada, cândva de mine reperată a fi minusculă, dobândea acum proporții uriașe, eliberatoare. Am simțit din privirile oamenilor firesc trecând că, da, ceva chiar se întâmplase! Într-un fel, ceilalți erau, cu sau fără de voie, părtași. Dar fiecare trecea pe drumul lui... Precipitată, am căutat într-o geantă ceva care să-mi oglindească starea: uitasem de piciorul meu stâng moale-amorțit, de spaima că în curând nu voi mai putea merge, darămite zbura... Am găsit, la un moment dat, un obiect neted-lucios. Obrajii mi se rumeniseră, ochii crescuseră... din nou și mi-am amintit de mine, cea de odinioară... care va să zică nu plecasem... iremediabil... când tu te făcuseși nevăzut... sau... iar... nu te recunoșteam?! M-am auzit strigată. N-am întors privirea, testându-mi capacitatea de reperare auditivă. Silabele alea poticnite, tărăgăneala, târșâitul bolnav..., somația, toate m-au cutremurat. Aceeași lipsă de reper zgomotoasă, aruncătoare în haos. Erai tu și, totuși, da, ceva chiar se întâmplase! Mărunt, ca scufundat, necontenit pipernicindu-te, în ciuda sforțărilor carnale de a rămâne la suprafață, de a poseda, de a poseda, ai capitulat, doborât foarte probabil de fiara pe care, cu sfințenie întoarsă, o sălășluiai în tine. Depersonalizat, ai implorat milă, îngăduință și din rânjetul feroce a rămas un mijit de netot. „Prostănacule!” – am articulat subliminal lecția deprinsă de aproape o viață... la feminin. De undeva, dintr-o lume slobodă și frumoasă, de pe o șosea oarecare, deodată mare făcută, se zărea fieful tău ca o cutie râncedă de chibrituri, locul acela neinspirat schițat de o mână prea puțin divină, de care într-un imbold al firescului, m-am scuturat. M-am scuturat!

Intuisem aproape de la început că în tine erau doi, poate chiar trei,... cine știe câți?! În sufletul meu copilăros-monocromatic, asociasem constant Umanitatea cu Statornicia, cameleonismul fiind pentru mintea mea „științifică” un ceva greu de procesat, de conceput, de acceptat. Desigur, doar Dumnezeu era imuabil, omului în fire stându-i a se schimba, a greși, a păcătui, a o lua razna... DAR AVEAM CHIPUL LUI: CÂTĂ NESĂBUINȚĂ MÂRȘAVĂ SĂ VREM CU ORICE PREȚ A-L SCHIMONOSI! Sau poate lucrurile scapă, câteodată măcar, de sub control? Cert este că-mi fusese dat a cunoaște hidoșenia (in)umană în toată împuțiciunea ei,... am vrut să cred... și de data asta: cu un scop.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!