Viața se derula la fel ca întotdeauna. Numai eu aveam impresia că gata, s-a terminat, intervenise acea turnură fatală. Pomii nu erau ei mai puțin induși în eroare de succesiunea arbitrară a anotimpurilor; la fel de naiv își ofereau mugurii căpcăunului de pe-afară. Nu se învățau minte! Chipul meu nu contenea să se facă palid, din ce în ce mai palid; acolo, în lăuntrul lăuntrului, sângele continua să ofere tributul tradițional, chezășie a pâinii celei de toate zilele. Și, totuși, de data asta nu m-am mai întrebat de era au ba astenia de primăvară... O primăvară anapoda, maledetta, luându-și catrafusele de prin aria ei de baștină, aciuându-se aici în timpul pe clătinate al vietăților ce-și articulau pe cât de înalt, pe atât de neauzit țipătul. Vântul ne zburătăcea, făcându-ne nevăzute bruma de haine,... de identitate, spre deliciul unei pisici matusalemice, savurând ideea culcușului cald de țoală de om... Nu știa asta cum se mai moare! Atunci când îți simți articulațiile fragmentându-te și te sperii de tine, te arunci... Lacul pare o mare... deloc în miniatură. (Nu știi dacă asta este chiar atât de rău,... cel mai rău dintre toate relele posibile?!) Un copil s-a așezat în fața lui, peisaj suprarealist imortalizat de o mamă. Posibil, puțin conștientă, foarte probabil cu dragoste uriașă. Spun repede o rugăciune! Calc pe pământul strămoșilor tăi! Cu denivelări, adâncituri, capcane... camuflate de țărână multă cioburi decolorate gorgane ierburi timp vremuri... Am al 6-lea simț: nu calc, pășesc..., trec în zbor; de mai multe ere m-am înfârtățit cu pescărușii, cu neamul lor de neîmblânziți, atât de ireligioși în prădălnicie. Argintii de frumoși, de buni! Și iată-mă dincolo de orice răscruce a vânturilor, acum când buletinul de știri plasează viața, eul, sub auspiciile unei banale prognoze meteo... Ametafizică, pe aripile căpcăunilor potoliți. adulmec violetul micșunelelor, vanilia pufoasă a gogoșilor...

*a păși „a trece dincolo de ceva; a depăși”.