Lunile treceau...bombardamentele asupra capitalei și a altor orașe continuau. Când se difuzau buletinele de știri, se adunau lângă aparatul de radio, pentru a afla ce zone ale capitalei au mai fost distruse de bombardierele americane. La sfârșitul lui iulie s-a dat alarma și la Sinaia dar nu s-a întâmplat nimic, doar radioul și legătura telefonică a fost întreruptă, în schimb Bucureștiul era bombardat pentru a XIV-a oară. Mama lui Vlad îi informa telefonic, din când în când, despre ororile din București: clădiri distruse, morți, răniți, oameni rămași fără locuințe...
La 18 august, pe cerul Sinaiei părea că nu se mai oprește șirul avioanelor. Atunci au crezut că vine și sfârșitul lor. Maică-sa făcea cruci înspre icoane iar ei cu tanti Olga priveau la avioane.
În ziua de 23 august 1944, Regelui Mihai a dat comunicatul prin care a anunțat întoarcerea armelor împotriva Germaniei. A doua zi, la postul național de radio, nici o știre, doar muzică populară, în schimb, pe postul german Else2, Horia Sima a dat o înștiințare că a format un nou guvern.
- Faci pe naiba cu tot cu Hitler! A spus mătușa Olga, iritată.
Abia a treia zi Radio România a lămurit situația, germanii se retrăgeau dar nu fără repercusiuni. Clădirea Radiodifuziunii din București fusese deteriorată de aviația germană. Crainicii erau nevoiți să transmită din alte locații. Cinci zile au bombardat nemții Bucureștiul. De la Sinaia doar prin Târgoviște se putea ajunge în capitală, valea Prahovei era distrusă.
Au plecat germanii dar au venit rușii; ,,scapi de dracu dai de taică-su”. A rămas armata rusă în România până in 1958.
Războiul se sfârșise dar rămăseseră problemele provocate de bombardamente. Blocul lor scăpase, ca prin minune, doar cu geamurile sparte de suflul exploziilor din jur. Fusese afectată o parte din clădirea Universității precum și cea a Teatrului Național. Printre moloz și dărâmături viața încerca să își urmeze cursul. Abia în octombrie a început școala în anul respectiv.
Grig ajunsese în anul I din ciclul superior al liceului, avea 14 ani. Cum maică-sa se reangajase asistentă - la indicațiile mătușii Olga - el o lăsă mai ușor cu învățatul. În primăvara anului următor a remarcat maică-sa că notele lui scăzuseră considerabil, drept urmare nu a avut voie să meargă la antrenamente aproape trei luni, adică atât cât i-a trebuit să-și îndrepte situația școlară. Atunci a urât-o cel mai mult pe maică-sa. Clubul de lupte era locul unde se relaxa dar și o sursă de venit. Primea o sumă lunară în funcție de luptele pe care le câștiga, și cum el câștiga mai mereu, avea un venit bunicel, pentru necesitățile lui din vremea aceia. De fapt maică-sa care știa mai multe despre arestările care se făceau în oraș, despre greva regală și manifestațiile studențești, nu dorea ca Grig să fie implicat în vre-o altercație cu forțele de ordine. Era în anul 1945. Notele proaste fuseseră doar un motiv bun pentru restricția impusă.
La începutul adolescenței visase să facă sport de performanță dar, în perioada războiului, activitățile sportive fuseseră la limita supraviețuirii. La încheierea păcii, datorită schimbărilor politice, i se păru mai important să-și continue studiile. Când cluburile sportive s-au revigorat, el era deja extern…la spital, și se mulțumea doar să participe la competițiile studențești.
Avea 16 ani când generalul Antonescu a fost condamnat la moarte. A oscilat între a-i ține partea, în amintirea tatălui său care fusese militar, și a-l blama pentru modul în care sfârșiseră unii țigani la Bug. Cum nici el nu-i suferea pe hoți și pe cerșetori dădea uneori dreptate generalului. Încerca să-și explice înclinația spre milogeală a unora dintre țigani, prin lunga perioadă de robie ce i-a determinat să adopte această tactică pentru a supraviețui. Dar și Vlad avea un talent deosebit de a peria pe cineva pentru a-și atinge scopurile și nu era țigan! Mai cunoștea și alți oameni cu pielea albă și sufletul negru. Dar generalul era acuzat mai mult pentru suferințele evreilor, pentru deportări făcute în rândul țiganilor nu-l acuza nimeni!
Tot pe atunci a murit pe neașteptate Constantin Tănase. Se zvonea că ar fi fost asasinat de ruși din cauza cupletelor pe care le făcea împotriva lor cu: ,,davai ceas davai palton”. Fusese odată la unul din spectacolele sale chiar dacă teatrul de revistă era interzis minorilor dar Vlad rezolvase cu accesul.