Mijea de ziuă și era deja al naibii de cald în acel început de iulie al lui '98. Spre răsărit, la margine de autostradă, o siluetă filiformă împărțea în două soarele lipit pe jumătate de linia orizontului. Dacă nu-mi făcea cu mâna poate că nici nu realizam că e o ființă umană. Am oprit lângă ea; o fătucă slabă, deșirată, ochelaristă și dințoasă din cale afară mi-a spus că merge la București și s-a urcat imediat în față, lângă mine. A încăput cu greu, picioarele-i de barză intrând cruciș în locașul strâmt al pasagerului. Stai un pic, i-am zis, și am oprit din nou mașina pentru a-i ajusta scaunul ca să încapă cât de cât. Mi-a mulțumit cu un zâmbet forțat și am demarat. Ceva era în neregulă cu ea, i se vedea o neliniște și un zbucium în mișcări, în respirație și în privirile pe care mi le arunca fulgerător. Ești bine?, am întrebat-o mai mult din politețe decât din grijă. Îhî, mi-a răspuns cu gura închisă și atunci am privit-o mai atent, cu coada ochiului. Avea pumnii strânși la piept, i se zbătea un firicel de mușchi sus, pe piciorul stâng abia acoperit de fusta mini de blugi și își mușca ușor buzele. Profil frumos în pofida danturii proeminente, păr strâns la spate, lung și roșcat și sâni obraznici sub un tricou alb, mini și el. Dintre toate astea, am rămas cu picioarele lungi, slabe, albe ca zăpada și frumos construite în finețea și nesfârșirea lor. Să fi avut 19-20 de ani, cel mult. Brusc am decis că îmi place prezența ei, dimineața îmi părea acum perfectă. Am simțit o intensă dorință de a-i vorbi dar am decis să o aștept pe ea, să îi respect tăcerea. Care a durat mult și ar fi durat până la București, sunt sigur, dacă... dacă nu ar fi început să se întâmple unul dintre acele lucruri pe care ți le amintești peste ani și ești sigur că nu s-a întâmplat niciodată, că nu are cum, că așa ceva doar în filme se întâmplă sau în viețile mincinoșilor. Fata deșirată cu picioare albe și frumoase și-a coborât mâna dreaptă (și ea tot albă și frumoasă, cu degete infinite și terminate cu unghii ciclamen) între picioare, discret, sub fustița minusculă și, oarecum ascunsă de cealaltă mână, a început să își dezmierde locușorul ei cel mai intim. Nu am arătat că m-aș fi prins deși clipele deveniseră grele, fierbinți, magnetice. Muzica în surdină de la radio era acum însoțită de respirația accelerată a lunganei care se masturba fără menajamente pe locul din dreapta al mașinii unui necunoscut, cu noaptea în cap. Eu în continuare nu existam pentru ea și nici pentru momentul în sine. Sau așa credeam. După ceea ce mi s-a părut a fi o eternitate și-a pus mâna stângă pe brațul meu drept, m-a strâns cum a putut ea de tare și a zis doar "parfumul ăsta, știi..." Ofta, gemea, nu se mai ascundea. Își desfăcuse picioarele de tot și broboane mititele de rouă facială îi populau fruntea și spațiul de sub nas. Era atât de expresivă pentru acel spațiu erotic încât nu mi-am putut dezlipi ochii de la ea vreme de multe secunde, de era să intru sub un camion, și nu cred că aș fi murit cu părere de rău pentru ce îmi era dat să trăiesc în ultimele clipe. I-am pus atunci mâna pe picior. A oftat ca o pernă de aer a unui autobuz ceaușist. Am intrat la benzinărie, am luat prima potecă din spatele parcării, am mai condus două sute de metri și am oprit. Ea își continua plăcerile. Am coborât, am mers pe partea ei, am deschis ușa, i-am desfăcut centura, am culcat-o cu capul pe scaunul șoferului, i-am ridicat picioarele, i-am scos chiloțeii cu Winnie the Pooh și m-am repezit să îi fac sex oral cu cea mai mare poftă pe care o avusesem vreodată pentru așa ceva, și îmi vin acum în minte domnișoare minunate degustate de-a lungul anilor, domnișoare pe care le considerasem de neegalat. Dar acum totul era trecut ca un fum. Sărutam sexul mic, pufos și foarte roșu al lunganei anorexice și parcă abia atunci descopeream cunilingusul. O furtună de gusturi, senzații și mirosuri absolut de pe altă planetă. Mi se abandonase cu totul, în transă, cu ochii închiși de kilometri buni, de când mâna îi coborâse între picioare. Se scutura în spasme delicate ca și ea, respira frumos, lung, complet, de parcă din aer își lua orgasmul și nu din limba mea. Îi țineam fundul în palme și savuram cea mai fierbinte prăjitură. În pauze, ca să mai fac rost de aer, îi sărutam și picioarele, și mâinile, și tot aș mai căutat ceva de sărutat și lins, într-atât era de gustoasă, fină, dedicată total momentului. Atunci am vrut mai mult, am ridicat-o, am luat-o în brațe lângă mașină și am sărutat-o pe gură cu patos. Mi-a răspuns cu o lăcomie neașteptată, sinceră și pură. Era și în gură plină de sucuri minunate ca și între picioare. Am dus-o în spatele mașinii, am urcat-o cu fundul pe portbagaj, mi-am dat totul jos de pe mine și atunci a deschis ochii. Doamne, ce ochi... Mari, verzi, strălucitori ca ai unei pantere înfometate. Îmi privea sexul. L-a atins ușor mai întâi apoi l-a strâns cu degetele ei infinite și l-a apropiat de al ei. A închis din nou ochii, era sublim, prelungeam clipele de dinaintea penetrării pentru că erau magice, trăiam în mijlocul unei energii fabuloase și nu voiam să ies din ele furat de cele comune, sexuale. Știi, eu niciodată... Niciodată ce?, am întrebat-o. Eu niciodată nu am făcut asta, eu doar cu degetele și cu un vibrator... Ah, și ne oprim?, am întrebat din nou și îmi doream să nu aud altceva decât respirația ei înfierbântată, semn că nu trebuie să încetăm nimic. Și am auzit-o, o, da, ce-am mai auzit-o!... Fierbinte și dulce respira, mai întâi prelung, cu capul pe spate, în brațele mele, apoi în ritmul împungerilor mele adânc în ea. Mi-am pierdut curând mințile și am ținut-o strâns, de fund, să nu irosesc nimic din lichidul acelei amintiri în afara trupului ei delicat. Cu greu și-a revenit. Am culcat-o ușor pe bancheta din spate, părea adormită, și am mers la benzinărie după cafea. Când m-am întors era cuminte așezată pe scaunul ei de fată luată la ocazie, calmă și acum ușor îmbujorată. I-am dat cafea și croissant cald. Atunci a zâmbit și m-a privit cu cea mai intensă căldură din lume. Era frumoasă, dantura i se potrivea, îi scotea în evidență gura frumoasă, buzele fine și nasul ușor în vânt. Am sărutat-o. Am băut și am mâncat în liniște. Începusem să îi ador tăcerea, misterul, lipsa de curiozitate și firescul pe care îl planta în jur deși nu era nimic firesc în acea dimineață, cel puțin nu între noi. Abia la intrare în București am vorbit. Mi-a mulțumit și nu știam pentru ce. Îmi era teamă să nu strice povestea cu mulțumirile ei. Îți mulțumesc pentru liniște, magie, înțelegere și prietenie. M-am întors către ea atunci și mi-a șters o lacrimă. Mă emoționasem brusc cu spusele ei. Am întins gâtul să o sărut și mi-a oferit din nou gura ei puternică. Am anulat împreună toate treburile pe care le aveam în București în următoarele două zile și nu am ieșit din camera ei de cămin. Am uitat să mâncăm cu orele, aveam timp și poftă doar pentru sex. Cred că o făcusem pentru a treia sau a patra oară când am aflat cum o cheamă și de ce nu are succes la băieți. Am un metru și nouăzeci, dragul meu, plus că sunt slabă ca un șiret pus pe sârmă, mi-a dezvelit Diana misterul prieteniei sale cu masturbarea. Am râs, a râs. În mașină ce te-a apucat, totuși?, am întrebat-o. Hm, mi-a răspuns luându-mă de gât cu tandrețe. Parfumul tău este cel mai puternic excitant pentru mine. De când m-am urcat în mașină am știut că sunt pierdută dar am mizat pe faptul că mă abțin, am reușit de cele două ori în care am mai dat peste acel miros la bărbați, în magazine și la cursuri. Dar uite că acum am picat... Ne-am sărutat. Diana a fost în viața mea 11 luni, 11 luni de pasiune și eros pur. Încă îmi dau cu parfumul care m-a făcut s-o cunosc și sunt atent la toate ochelaristele deșirate pe lângă care trec, doar-doar își mai duce vreuna mâna între picioare...