agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 382 .



Răului să-i spui pe nume!
proză [ ]
Trădarea (39)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-05-06  |     | 



Să nu-ți treacă vreodată prin gând a-l desemna eufemistic! Se știe de când lumea: strategia de căpătâi a vicleanului este de a te convinge că nu există!


Iată-mă aici, cu părul răvășit pe umerii tăi. Înghițindu-ți răsuflarea, când suflul meu de magnolii în tine răsturnat este. Și văd văd secunda următoare, miliardele de clipe, când, fără-de-Dumnezeu, te înfrupți din mine... Păstrându-mă o vreme la piept, adormindu-mă, cumva precum mama un pui, cel mai probabil, vânătorul prada... Stăm undeva... pe o pătură albă în văzul cerului. Pe lemnul unei luntre... Deasupra lacului, deasupra stărilor rămase prizoniere, se perindă libelule. Suflete fosforescente grăbindu-se să existe. Să împlinească! Sunetul vine, se propagă, de dincolo de izvoare..., din prispa smerită a unei biserici, cu ochii Domnului atârnați peste vremuri... din coliba unui pescar, poate, descâlcindu-și năvoadele, așteptând timpul pășirii din nou peste ape... Din pagina încă nescrisă a salahorului literelor, ce-și amână vocația în căutarea certitudinii, a acelui „mai bine”, de ce nu a „perfectului”?! Pielea îmi poartă mireasma nisipului în care, vie, și-au afundat ființa străbunii... Copleșiți estetic de soarele pârjolitor, de umbra salvatoare a unei cămile, în deșertul ce avea el odată și-odată să se facă una cu oaza... Au trecut anii... Mă redescoperi. În felul tău minuscul, incapabil de sinceritate..., de Iubire, udându-ți la rădăcină răul să crească să crească. Femeia musai trebuie să se ție în umbra bărbatului, că de-aia îi rupse lui Adam Domnul o coastă și numa la urmă pe ea o izvodi! Și ochii mei cafenii trec în verde. Privirea îmi este argint-viu șopârliu. Îmi văd corăbiile, postura ta căzută neputând ține pasul cu mine: MĂRUNTULE, NEPOTRIVITULE! Sunt aici cu tine. Îți simt gâfâitul, chiar dacă de afară nu vine decât țipătul dalb al pescărușului, graba lui de a se întâmpla la scară cosmică ...aici în rugul macilor ce se fac roșii parcă prima oară. A înflorit romanița! Iată-mă fetiță, în rochia-mi portocalie traversând Câlniștea, pe partea ei mai puțin lumească... Acolo unde adesea, desprins de trup, sufletul vine vine! Ignorând legea dependenței. Deruta.

Și te numesc: URÂTULE! Ce naiba caut eu lângă tine?!


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!