- Tocmai, asta este dovada neputinței tale, de înțeles și de neocolit, neputință care păstrează, chiar într-o formă precară și alterată niște valori general umane. Eu cred în căsnicie, chiar dacă nu o mai am, cred în iubirea soților, chiar dacă nu mai știu ce-i aia, cred în familie, în lanțul firesc dintre părinți, copii și nepoți, care la rândul lor refac mereu această înlănțuire veche de când lumea și care va dura cât lumea.
- Poate ai dreptate, dar eu am ajuns într-un moment de cumpănă. Eu știu că ne-am născut pentru iubire și acum când te-am reîntâlnit și te iubesc mai mult decât viața, mă lovesc de cea mai formală deprindere umană, căsătoria.
- Te rog nu începe iar cu teoriile tale, le cunosc dar nu cred în ele. Bărbatul și femeia care se adună la un loc trebuie să fie liberi. Dacă ai fi o femeie liberă viața mea ar fi dintr-o dată simplă și luminoasă. Așa... nu știi tu cât de vinovat mă simt pentru furtul din seara asta.
- Mie nu-mi pasă, aș sta cu tine până la capătul vieții, renasc, întineresc la simpla ta atingere, când pătrunzi în mine mi se întunecă orice urmă de rațiune, nu-mi rămâne decât ceea ce Eva a simțit la facerea lumii, când i-a fost insuflată viața, și bucuria vinovată a descoperirii păcatului, cum tu ai spus-o. Cu tine aș păcătui zi și noapte, lumea începe și se termină cu tine.
- Ce fericită ești tu! Chiar ești o femeie fericită. Ți-a dăruit Dumnezeu o senzualitate și o simțire atât de puternice, încât nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericită. Tu ești Eva din poveste descoperind oricând, cu nevinovăția primei experiențe, păcatul originar. Ești un dar de la Dumnezeu pentru orice bărbat. Cum să nu te iubească bărbatul care te întâlnește?
- Mă iubești, așa-i? Știam eu că mă iubești, dar nu vrei s-o spui. Doamne cât sunt de fericită, pentru prima dată mi-ai spus că mă iubești! Nu mai plec de la tine, rămân aici până mor. Tu mă vei îngropa. Vezi că mai am o sticlă de vin, scoate-i dopul și hai în dormitor, vorbim acolo, beau și eu un pahar cu tine, de data asta vinul este curat, nu ți-am pus nimic în el, pentru mine și sărutul tău pe umăr este sursă de fericire, de extaz. Hai să mergem! i-am spus cu blândețe întinzându-i mâna și luând-o înainte.
Aveam de gând să beau și eu un pahar de vin, îmi era de ajuns să mă amețesc într-atât încât să-mi dispară orice reținere și complet dezinhibată să fac ce vreau eu cu bărbatul pe care-l așteptasem treizeci de ani și de care nu m-aș fi despărțit niciodată. A zăbovit câteva minute în bucătărie destupând sticla pe care a dus-o în dormitor împreună cu o tavă și două pahare cu picior. Toate erau pregătite când am intrat și eu în cameră, renunțasem la halatul de baie îmbrăcând o cămășuță roșie, transparentă și foarte sexi, pe sub care aveam și un chiloțel negru. Stătea în singurul fotoliu din cameră plasat sub fereastră lângă măsuța cu picior central pe care se găseau sticla cu vin și paharele.
- Dumnezeule! Cum poți să mă omori într-o clipă, într-o singură clipă! a rostit el urmărindu-mă cu privirea când am închis ușa întorcându-mă tocmai pentru a-i lăsa răgazul să mă privească.
- Stai liniștit acolo, rămân aici pe pat, adu măsuța mai aproape și toarnă-mi vin, te rog! i-am spus așezându-mă pe patul înalt cu coapsele dezgolite de sub cămășuța scurtă și sânii susținuți de croiala specială a bluzei, urmărindu-i în permanență ochii pe care nu și-i putea dezlipi de pe sânii mei.
Tremurul mâinilor îi dispăruse, băuse destul, s-a oprit la jumătatea paharului, - umple-l te rog! privirea lui mirată, l-a umplut, apoi l-a umplut și pe al lui, - noroc! ești minunată! - noroc! sunt cea mai fericită femeie din lume! a vrut să se ridice după ce a golit paharul, - stai acolo, eu nu pot bea așa repede, oricum de data asta eu fac jocurile, tu nu faci nimic, nu ai de ales, sunt stăpâna ta, tu ești sclavul meu, cel mai iubit dintre sclavii pământului. Înfruptă-te cu ochii, deocamdată palmele îți vor arde singure ducându-mi dorul, nu știu dacă ai mai trăit ce vei trăi azi, aici, cu mine.
- Ține-mă Doamne să nu pățesc ceva! Ajută-mă Doamne să-ți pot iubi creația primordială, pe Eva, cea din care se trag toate femeile lumii. Nu mă lăsa te rog, acum când simt ce-nseamnă să fii bărbat! și chiar se ruga cu ochii închiși și mâinile împreunate lipite de buze, apoi privindu-mă - spune-mi ce vrei să fac și nu-ți ies din vorbă, nu știu cum voi rezista, dar nimic nu-i prea mult de suferit pentru bucuriile pe care simt că mi le vei oferi! Acum chiar pot să-ți spun cele două cuvinte, - te iubesc Eva, cea care m-ai făcut să rostesc trei cuvinte, numele tău femeie fiind pomenit în cea mai răspândită carte din lume, carte citită deopotrivă de bogați și săraci, tineri sau bătrâni, bărbați și femei, de răi sau buni, de darnici sau zgârciți, toți o știu pe Eva, toți te știu, femeie, și eu, care mă bucur de atingerea ta, să nu-ți pot spune numele? - mai vrei? m-a întrebat umplându-și paharul, - mai pune-mi jumătate!, privirea lui mirată, reconfirmarea deciziei mele prin ușoara înclinare a capului, ciocnetul cristalin al paharelor, sunetul paharului lui gol așezat pe masă, înghițiturile mici din paharul meu, ușor grăbite de nerăbdarea lui, - golește sticla, vei avea de suferit!, privirea lui nedumerită, paharul plin, ultima înghițitură direct din sticlă, paharul gol așezat cu zgomot pe măsuță lângă al meu, gol și el, așezat cu blândețe.
- Întinde-te pe spate! i-am spus șoptit la ureche, sugerându-i trăiri speciale, turnând în palma stângă uleiul fermecat din sticluța pe care nici nu observase când am adus-o. - Uauuu! - am exclamat uitându-mă la el când s-a întins pe jumătatea apropiată a patului. După ce îndrăznețul acesta care nu vrea să mai doarmă va pica obosit, adormind odată cu tine, îți voi scoate și pantalonul de pijama pentru o ședință completă. Când voi considera că te-ai încărcat suficient cu liniște te voi trezi și ne vom iubi, asta dacă rezist până atunci, i-am spus sărutându-l sub ombilic, deasupra pantalonului, atingându-l „din greșeală” pe îndrăzneț. Am început să lucrez în zona capului, a gâtului și a inimii. Mi-am propus să-l adorm, altfel din cauza îndrăznețului concentrarea mea avea de suferit și transferul energetic la fel. Cantitatea mare de alcool era un atu pentru somn, dar avea și excitantul care-l ținea treaz, așa că cele douăsprezece minute după care respirația lui a devenit egală, relaxarea corpului fiind încă incompletă, le-am considerat un succes. Pentru că pur și simplu îl iubeam, adorându-i fiecare părticică a corpului, după vreo trei minute de la momentul somnului i-am tras pantalonul fără a-l atinge, doar pentru a-i vedea relaxarea îndrăznețului. Mi-am continuat procedura coborând în zona stomacului, a abdomenului și a pubisului, moment în care trezirea la viață a îndrăznețului m-a făcut să abandonez această chakră, trecând la masajul coapselor și al tălpilor.
Stăteam în genunchi la capătul patului, cu bărbia pe antebrațele încrucișate privindu-mi bărbatul cum doarme. Îmi plimbam ochii de la tălpile ușor îndepărtate pe coapsele acoperite cu păr, îndrăznețul dormea într-un pat din păr maroniu, tuns scurt, mâinile întinse pe lângă trup cu palmele în așternut, pieptul acoperit și el cu păr maroniu ridicându-se ritmic, chipul imobil, doar buzele schițând o ușoară întredeschidere cu un sunet scurt, abia auzit, la fiecare expir. M-am ridicat urcând încet lângă el, la început rezemată într-un cot, apoi culcată pe braț i-am urmărit chipul și zvâcnirile repetate ale buzelor vreme îndelungată, bucurându-mă până la lacrimi de locul în care mă aflam și de omul căruia-i vegheam somnul. O teamă surdă mă însoțea permanent crescând în răgazurile mai lungi, trăiam o fericire incompletă căreia-i simțeam, uneori, în scurte străfulgerări fragilitatea. - e aici, lângă mine, pot să-l ating, îmi alungam singură teama, dar dacă, odată trecută beția simțurilor din seara asta mâine va redeveni cel de dinaintea întâlnirii? - dar e un om bun, e doar foarte singur și nu se iubește îndeajuns, aici dacă ai putea face ceva... băutura, de aici pleacă totul, tot răul care-l copleșește se datorează doar alcoolului, o fi, dar cum să-i spui așa ceva, te scoate în drum dezbrăcată, cât de fierbinte se ruga, ajută-mă Doamne să-ți pot iubi creația primordială, pe Eva, cea din care se trag toate femeile lumii, - poate doar își dorește să mă iubească, dacă toată schimbarea lui se datorează celor doi ani de absență fizică a vreunei femei și pastilelor de viagra, dacă după ce-și descarcă tensiunile acumulate, mă abandonează sau mă scoate afară? - Potolește-te, te-ai fi mulțumit să-l îmbrățișezi, tu știi câți ani ai de când nu ai mai făcut dragoste, nu ai pomenit nimic de asta, trăiește-ți clipele nu mai căuta absolutul, oricum nu prea ai de ales, bucură-te de clipele prezente, este tot ce ți-ai dorit, niciodată până acum nu ți-a mai spus că te iubește, asta după ani de zile, doar cele trei cuvinte și merită sărbătorite, ai trăit destul din amintiri și amăgiri, acum când prezentul arde atât de puternic, bucură-te și nu rata nicio secundă de fericire! N-am rezistat și mi-am apropiat buzele de ale lui, sărut fără reacție datorită somnului greu determinat și de alcool dar și indus energetic. Am picurat puțin ulei pe coapsa dreaptă, l-am împrăștiat cu degetele, apoi cu buzele, moment în care primele reacții s-au făcut simțite, am vrut să-mi scot totul de pe mine, mi-am păstrat cămășuța, gândindu-mă că-i plăcea să dezbrace el femeia. L-am trezit cu adevărat cu primul țipăt de necontrolat, în momentul primei contopiri, după ce minute bune reușisem să-mi controlez senzațiile prin atingeri ușoare, exterioare, săruturi intime care duceau vibrațiile mele la paroxism, până la explozia primei întâlniri în adâncuri, întâlnire așteptată, înșelată, amânată, joc greu de controlat, mai ales la nivelul ridicat al dorințelor mele. Nu l-am lăsat să-mi atingă sânii, s-a conformat mimând supărarea, răstignindu-și brațele lateral, îi plăcea jocul, m-a prins de fese, am vrut să-i îndepărtez palmele, am renunțat. M-am prăbușit singură, n-aveam cum să-i cer însoțire când eu ajungeam mereu în vârf, de fiecare dată pe un vârf mai înalt, el mă prindea și mă strângea puternic în brațe de fiecare dată când cădeam de acolo de sus, în câteva minute urcam din nou pe un vârf mai înalt, el nu-mi întindea mâna, mă susținea de fese, - douăsprezece urcușuri atâtea ai până acum, cred că te mai însoțesc vreo trei, facem cincisprezece, apoi ne odihnim, ești inepuizabilă, nu există zeiță a dragostei mai bună decât tine, Atena ar avea ce să învețe.
- Tu ai timp să-mi numeri orgasmele iar eu cred că am leziuni cerebrale și medulare, arsuri pe traseul impulsului pornit din creier care se oprește în pubis repetându-se până la durere. Eu sunt inconștientă în acele momente, nu am mai trăit așa ceva și atât de mult. Tu ești bărbatul meu, jumătatea mea după care am alergat toată viața, și pentru asta îți întorc acum spatele predându-ți controlul și inițiativa, așteptându-te pe cel mai înalt vârf de azi.
Și am ajuns deodată, într-o ascensiune devastatoare, s-a prăbușit peste mine,o vreme am tăcut amândoi strângând în pumni așternutul, m-am trezit din starea de inconștiență simțindu-i dinții în carnea gâtului meu, înfipți până la sânge.
- Nu știam că ești vampir, dar nu mă deranjează... au fost primele cuvinte pe care le-am rostit încercând să-mi șterg sângele care curgea pe umăr, ajuns deja la claviculă, în timp ce el se lăsase pe spate cu ochii închiși, inspirând profund.
- Urlai atât de tare, mai tare ca niciodată, erai o fiară înjunghiată, am vrut să te opresc, să nu-mi vină vecinii la ușă și am reușit, dintr-o dată urletul tău s-a stins. Când ne vom mai iubi ar trebui să fim în munți, singuri lângă un pârâu, în cort.
- Hai să mergem la munte câteva zile, ia-ți liber și uităm de noi prin vreo pensiune, cât mai sus, cât mai singuri.
- Deasupra norilor, acolo mergem, drum asfaltat, altitudine potrivită, peisaje de vis, aglomerație zero.
- OK, dar deasupra norilor nu ar trebui să fie pe vârfuri?
- Nu-i chiar așa, dar numele este justificat, fenomene meteo locale crează un spectacol unic în fiecare zi, un plafon de nori inofensivi, iscați din abundența bazinului hidrologic al zonei se ridică până aproape de cabană. Merg foarte mult în ultima vreme, m-aș muta acolo să pot, paradoxal poate, dar e singurul loc unde singurătatea nu mă sperie, chiar o caut. Nu e mare scofală să fii singur. Mai degrabă e un blestem, când ai înșelat așteptările cuiva, dar de ceva vreme este binefacerea mea, acolo în căldarea aceea muntoasă.