De ce nu dormi? Pentru că nu vreau. Cum să nu vrei? Ești culcat în pat, lumina e stinsă, e trecut de miezul nopții, nu pare că vrei să faci altceva. Ba fac. Ce faci? Ascult muzică. Mincinosule, nu se aude nimic, nu asculți muzică! Ba ascult muzică în minte și îmi amintesc "chestii". Crede-mă, cele mai frumoase amintiri au fundal sonor. Și ce melodie asculți acum în minte? Păi ascult "Dakota" a celor de la Stereophonics pentru că îmi amintesc de vara când am cunoscut-o pe Anne la o terasă din Toulon. Care Anne? Care Toulon? Și de ce îți amintești de ea? De ce nu îți amintești de mine? Nu știu. Poate pentru că vara aceea a fost o nebunie, de fapt cele 11 zile cu Anne. Nu trebuie să te superi, amintirile nu ne vin că vrem noi. Și nici muzica din ele. Bine, nu mă supăr. Dar de ce "Dakota"? Păi asta asculta ea atunci, la barul la care lucra, asta se auzea acolo când am văzut-o cu ce candoare și fierbinte absență debarasa mesele. Ai zis că era terasă! Bar cu terasă, poftim, bar cu terasă, acum culcă-te și lasă-mă să îmi amintesc mai departe. Bine, te las, dar dă muzica mai tare, îmi place și mie cântecul ăla. Îți place? Da, îmi place. Nu degeaba îl puneam tot timpul în barul din Toulon unde lucram în studenție, unde ne-am cunoscut și de la care m-a dat afară pentru că disperam clienții cu el dar cu care ți-am atras ție atenția. Ți-e dor de mine așa cum eram atunci, acolo, nonșalantă și hippie, absentă, sexy și aproape minoră, nu-i așa? Da, îmi este. Peste faptul că ai cu 24 de ani mai mult pot trece, dar peste dispariția tuturor celorlalte, nu, și nici peste faptul că ai murit. Dar de iubit, insomniacule, mă mai iubești? Da, altfel aș fi ascultat "Gimme shelter" al celor de la Stones amintindu-mi de alta pe care n-am iubit-o cu adevărat niciodată. Sau "Suspicious minds", sau "In dreams" al lui Orbison, sau "Absolute beginners" al lui Bowie... Apropo, cum se zice "te voi iubi întotdeauna" în galeză?