Am aer de rege, plimbat printre supuși. Lumea pare la picioarele mele, de când pe umerii mei port chipul ei de femeie. Am aerul fericirii suflând din față. Petrec gândurile printre secunde și secundele se lungesc, se arcuiesc, îmi îmbrățișează gândurile și le sărută să le dizolve spre infinit. Timpul trece greu, dar greul este sprijinit pe o margine a unui scaun de fericire. Înainte timpul se împletea cu dorul, dar dorul era plin de durere, era un dor care se zbătea sfâșiat cu siguranța unui sfârșit. Așteptam să treacă suferința. Acum nu este suferință care să treacă, acum este fericire care vine. Timpul își unduiește secundele și prelungește fericirea așteptării. Nu văd viitorul, dar gândul este fericit.
Un copil de femeie a pus stăpânire pe sufletul meu, și se joacă în gândurile mele, sărind pe liane, coborând cu parașuta, alunecând cu sania. Ah, cum ador mișcările vocii ei. Privesc fermecat și fericit cum fiecare clipă părți din corpul meu întineresc, cum inima mea zburdă cu vise în gură și nu vrea să le scape. Zâmbesc de fericire, punând inimioare în tot ce îi vorbesc acestei fetițe pline de viață. Stau pe coridorul care duce spre Rai și vând bilete spre fericire. Biletele sunt rotunde, ca mici inele pe care le pui pe inelar. În fiecare clipă corpul îmi stă în genunchi și îi aduce numai ei inele, desene de inele, flori de inele, gânduri de inele. Toate o vor pe ea în visele mele, să râdă, să mă iubescă, să mă dorească, să vrea să fie o pasăre măiastră de aur care să mă urmeze, cu care să mă laud, pe care să o învăț să zboare lângă mine spre locul pentru care vând bilete din inele.
Azi am desenat cum doresc visul să fie, să mă trezesc cu ea în minte, să o aud cum gângurește apăsat cuvinte translucente și cântate în fiecare dimineață,și, să știu că, poate, gândul ei șugubăț stă și șovăiește în povestea alături de mine, oricât de imposibil ar fi. Dacă o parte din ea vibrează pe aripile avionului de vise pe care l-am făurit, atunci sunt șanse. Sunt șanse să înflorească o mică floare în sufletul ei rebel, o floare plămădită din inima mea. Sunt șanse să o ating când zbor. Sunt șanse să se cuibărească în sufletul meu, caldă și moale, torcând aerul în tablouri vii și pline de oglinda sentimentelor mele.
Acum doarme, apărându-se de vise de noapte, ca de un roi de tânțari sforăitori. Zi de zi stau și mă gândesc la ea, aruncând cu vise nocturne, aruncând cu semne oculte, sperând în minune. Și eu, acum, zâmbesc, pentru că gândul meu o aude vorbind, o aude zâmbind și sunt fericit văzând cum zâmbetele noastre dansează, lipite, împreună.