Zile sunt de când mă culc cu tine în gând. Somnul se trezește singur și mă privește din afară cum zâmbesc. Mă liniștesc cu gândul la tine și spun vise cu voce tare. Ce este oare această stare de visare și fericire și de unde vine? Îți aud vocea și atunci ești a mea, doar a mea, doar pentru mine, egoist și fericit. Am plecat pe bărci de vise spre tine de atâtea ori și tot de atâtea ori m-am întors cu vâslele rupte. Valul gândurilor mele nu m-au lăsat deloc să renunț și poate, voi reușii să ajung acolo la inima ta.
Azi este o zi atât de frumoasă, lungă și plină de bătăi fără oboseala de inimă. Mă bucur că te-am găsit să îmi dai lumină în suflet. Mă bucur că voi avea atâtea zile în care să pot să privesc răsăritul zâmbetului tău pe albastrul ochilor tăi. Mă bucur.
Sunt obosit de fericire, cu capul în nori, cu arme invizibile în mână, să lupt, și să lupt, pentru a o ține cu mine.
Realitatea mă trezește din visele mele, dar zâmbetul nu îmi piere niciodată. Visul și realitatea pot fi unul și aștept asta de o viață întreagă. E momentul să simt visul și să ating realitatea în același timp și tu ești acolo…înger trimis să îmi arăți calea spre fericire. Aștept atingerile tale, sărutul și căldura vocii tale în realitate înregistrată pe retină și în minte. Aștept tensiune și relaxare, frumușețe și senzualitate. Aștept fără să am așteptări.
Somnul s-a plictisit să aștepte. Mă târăște spre el și vrea să mă afund în căldura lui. Mâinile se înmoaie și se încălzesc. Am zâmbetul tău de copil în ochii și pornesc, târât spre somn. Acolo alte vise cu tine mă așteaptă. Mâine e azi, strecurat fără simțire pe sub pleoapele noastre.