Când un cititor subliniază cuvinte, expresii sau pasaje întregi dintr-o carte el de fapt vorbește cu scriitorul. Literatura este o pădure în care dai, atunci când te pierzi în ea cu pasiune și bună știință, peste cărări ce se bifurcă și adori să faci alegeri la întâmplare știind că, indiferent pe unde o apuci, ajungi la aceeași plăcere unică. Toate senzațiile omenești se simt când citești, ele prind contur încă de la primele rânduri datorită unui mecanism neștiut al literaturii, un mecanism cu rotițe de timp și spațiu parcă din alt Univers, un angrenaj uns cu dragoste de povești și indiferență de realitate. Un cititor bun umple spațiile lăsate intenționat de scriitor, el adaugă cu plăcere ceea ce nu se spune și nici nu se scrie, ceva ce doar literatura permite să se facă și toți participanții sunt fericiți. E mult mai important ce nu se spune decât ce se spune iar scriitorul face aluzia asta subliminal, îți dai seama dacă îl citești cu drag, de aceea este esențial ca scriitorul și cititorul să "vorbească" continuu, de exemplu la lumina unei veioze mici în timp ce toată lumea din casă doarme. În acest fel, literatura devine adevărata cauză a infidelității în cupluri, așa am citit pe undeva, cândva. Celelalte cauze, cum ne explică savanții științelor comportamentale, sunt nevoia de putere, de sex, de protecție, de bani, cu alte cuvinte de lucruri mici, neînsemnate...