Era toamnă și Gabriel Chirilă se plimba pe stradă, călcând pe frunzele galbene căzute din copaci. Trecând pe lângă fosta autobază, observă că vechile construcții fuseseră demolate și un dezvoltator imobiliar începuse săpăturile la fundaţia pentru un nou bloc de locuinţe. Rămăsese încă nedemolat vechiul sediu administrativ, aflat în dreapta intrării în curte. Căzu puțin pe gânduri amintindu-si că lucrase aproape 20 de ani aici, și cu bune și cu rele, din anul 1985, când fusese repartizat la autobază. Își aminti de foștii colegi de serviciu, mulți dintre ei decedaţi acum, și îi veni în minte o întâmplare din anul 1987, care îl marcase la vremea respectivă.
În acel an, lucra ca inginer stagiar în Biroul tehnic. În luna august fusese detașat la Rovinari, unde era o mare exploatare de suprafaţă a cărbunelui. După o lună se întorsese acasă și își reluase activitatea în autobază, când într-o zi, spre sfârșitul anului, a primit un telefon de la contabilul șef al întreprinderii, Zenobiu Dijmăreanu:
- Tovarășe Chirilă, trebuie să mergeţi azi, la ora 5 dupa-amiază, la o ședinţă la nivel judeţean, din partea sindicatului întreprinderii, la Casa de Cultură a sindicatelor.
- De ce nu merge Aurel Moșneag, președintele sindicatului întreprinderii?, a întrebat el intrigat.
- A plecat într-o delegaţie în ţară după piese de schimb.
- Dar eu nu sunt decât un simplu membru de sindicat, n-am nicio funcţie, cum pot eu reprezenta întreprinderea la nivel judeţean?, a mai încercat o eschivă.
- Nu e nicio problemă, trebuie doar să participaţi, îl încurajase diplomat Dijmăreanu. Conducerea întreprinderii are mare încredere în dumneavoastră.
Neavând ce face, Chirilă s-a prezentat la ora stabilită la Casa de Cultură a Sindicatelor. La intrarea în sală se făcea prezenţa. Tovarășul Anchidim Cotoi, activistul responsabil cu întreprinderea de transport, l-a bifat „prezent” pe listă și i-a spus:
- Sunteţi înscris la cuvânt al treisprezecelea, vă rog să fiţi pregătit, că s-ar putea să vină tovarășul
prim-secretar Gurgui.
Atunci a simţit că i se moaie picioarele și a înțeles de ce își aranjase Moșneag, care lucra la Biroul
de Aprovizionare, o delegaţie în ţară de mai multe zile... S-a îmbărbătat puţin, dedicându-i presedintelui lui de sindicat câteva înjurături greu de reprodus. Întrucât habar nu avea despre cifrele de plan ale întreprinderii, s-a hotărat să se refere la activitatea desfăsurată la Rovinari, și a început să noteze într-o agenda, din vagi amintiri, cifrele privind tonele de steril și de cărbune transportate precum și tonele-kilometrice realizate, valori care erau oricum umflate.
Ședinţa a început cu o luare de cuvânt a Președintelui organizaţiei judeţene a sindicatelor,
Sebastian Zelosu:
- Stimati tovarăși, după cum știți, în şedinţa Comitetului Executiv al CC al PCR, s-a discutat despre
„abaterile grave săvârşite de primul secretar şi alţi membri ai secretarialului şi biroului judeţean al PCR Dolj, precum şi de unele cadre cu munci de răspundere pe linie de partid şi de stat”, a rostit grav Zelosu, și ca urmare conducerea superioară de partid a dat dispozitie ca în toate organizaţiile de partid, de tineret și de sindicat, de la cel mai de jos nivel, până sus, să se ţină ședinţe în care să fie criticate faptele petrecute în judetul Dolj şi să fie analizată autocritic situaţia din fiecare întreprindere. Tovarășul prim-secretar ne-a anunțat că întârzie, fiind reținut de alte probleme, așa că ne-a transmis că putem începe fără el, urmând ca dânsul să ni se alăture pe parcurs.
După aceasta introducere, tovarăsul Zelosu i-a invitat la tribună pe cei înscriși din oficiu la cuvânt.
Primii vorbitori și-au ţinut cuvântările fără probleme, prezentând realizările întreprinderilor lor, dar niciunul dintre ei, deși toți au spus că dezaprobă ababaterile din judetul Dolj, nu a făcut referire concretă la ce se întâmplase de fapt acolo.
Chirilă auzise – pentru că în acea perioadă zvonurile, care erau un fel de precursor al Facebook-
ului de astăzi, constituiau, alături de postul de radio „Europa libera”, sursele principale de informații – că secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Judetean PCR al judetului Dolj fusese împușcat accidental la o vânătoare, la care participaseră mai multi mahări de partid, toți participanţii fiind ulterior drastic sancţionaţi.
Tocmai se treminase a patra luare de cuvânt, când în sală a intrat prim-secretarul Comitetului
Judeţean PCR, Procopie Gurgui. Încruntat, acesta s-a îndreptat val-vârtej spre prezidiu dar, din neatenţie, s-a împiedecat de un covor și s-a lovit cu genunchiul de podiumul de lemn pe care era instalată masa. Toţi tovarășii din prezidiu au sărit să-l ajute să se ridice pe prim-secretar, care era un tip în jur de 50 de ani, înalt, masiv, aproape cărunt, cu un început de chelie. După ce acesta s-a așezat, cu o grimasă de durere, pe scaunul care îi fusese rezervat în mijocul prezidiului, ședinţa a continuat.
Al cincilea vorbitor, Pantelimon Cazan, de la Întreprinderea de Utilaj Greu, a început să prezinte
depășirile de plan ale fabricii sale.
- Ce?, l-a întrerupt nervos prim-secretarul. Aţi depășit planul? Nici pomeneală. Aţi raportat date
fictive, ca să luaţi mai mulţi bani la salarii, în acord global. Este o ancheta în desfășurare. Și acum în loc să vă faceţi autocritica, veniţi și vă lăudaţi.
Tovarășul Cazan, s-a înroșit la faţă și și-a terminat rapid cuvântarea cu câteva explicaţii
neconvingătoare. Al șaselea a luat cuvantul Pamfil Bolfă, de la fabrica de robineţi de oţel. Acesta a început sa prezinte realizările fabricii sale, dar a fost și el întrerupt la un moment dat de prim-secretarul Gurgui, care era tot mai nervos:
- Dumneata în loc să spui că nu vă faceți planul și ați lucrat doar pe stoc, vii și susţii că sunţeti
fruntași pe ramură. O să avem cât de curand o discuţie și cu dumneavoastră...
Următorul înscris la cuvânt, Bartolomeu Iovan, de la Biroul de Turism pentru Tineret, și-a început
cuvântarea foarte volubil, dovedind că era un adevărat „truditor cu falca”:
- În anul acesta Biroul nostru a organizat, cu grupuri de tineri de la diverse întreprinderi, un număr
de excursii mai mare cu 30% decât în anul anterior, fiind vizitate mănăstirile din Bucovina...
- Ce aţi organizat voi? , i-a retezat elanul, surescitat, tovarăsul Gurgui. Am fost informat despre ce fel de excursii aţi organizat. Toţi tinerii participanţi au consumat băuturi alcoolice, s-au îmbătat și au cântat cântece obscene, în loc de cântece revoluţionare și nici n-au putut coborî din autocare...
Din acel moment inginerul Chirila, pe care îl treceau toate nădușelile, n-a mai urmărit un timp
cuvântările ci a început să-și corecteze propriile notiţe: în loc de „am depășit”, „ne-am mobilizat”, „am realizat”, a corectat în „n-am depășit”, „ nu ne-am mobilizat”, „n-am realizat”, și, gândindu-se că poate fi întrebat „De ce n-aţi făcut?...”, a completat preventiv și câteva fraze autocritice.
Rând pe rând, cei înscriși la cuvânt cu numerele 8, 9, 10, 11 și 12 au fost beșteliţi și făcuţi una cu
pământul de tovarășul Gurgui, care aproape că se sufoca de nervos ce era. Dupa ce a băut un pahar cu apă, prim-secretarul i-a șoptit ceva tovarășului Zelosu, care s-a sculat imediat în picioare și a anunţat:
- Tovarășul prim-secretar Gurgui trebuie sa plece la o întălnire urgentă cu cadrele medicale.
Prim-secretarul a iesit schiopătând vizibil și a plecat, probabil la spital, în timp ce toţi cei din
sală au răsuflat vizibil usuraţi.
- Ceilalţi tovarăși înscriși la cuvânt își pot depune propunerile de îmbunătăţire a activităţii la
prezidiu, a mai adăugat tovarășul Zelosu, concluzionând: Și cu asta închiu!...
...Inginerul Chirilă, zâmbi nostalgic și își zise „Norocul și-l face omul cu mâna lui, dar uneori și cu
picioarele...” și își continuă plimbarea.