Tu te-ai gândit vreodată că noaptea e o capcană? Da, m-am gândit și apoi nu am mai putut adormi. Noaptea e o capcană, așa e, suntem animale diurne și orice pas în noapte ne fură ceva din noi fără să aflăm vreodată ce, dar ne fură, e clar, nimeni nu ne spune niciodată asta și nici nu i se dă importanță la nivel medical. Doar câțiva filosofi și poeți mai spun așa, în treacăt, despre capcana nopții, bolnavi de insomnie, geloși pe cei care dorm... Dar te-ai gândit că și iarna e o capcană? Da, și la asta m-am gândit. Iarna este împotriva vieții. Dacă ar fi fost iarnă la începuturi, niciodată nu ar fi apărut viață pe această planetă. Viața e căldură, nu frig. Spitalele sunt pline iarna, lumina e chioară trei luni pe an, pielea ne devine neinteresantă, parcă bolnavă, așteptând să o mângâie soarele de vară, natura e paralizată, mergem greu, depresiile își fac de cap... Dacă zăpada ar fi neagră, lumea ar realiza oroarea care e iarna, momeala culorii albe e atât de evidentă... Fantastic, și eu m-am gândit la așa ceva. Noaptea și iarna sunt capcane ca să alunecăm mai ușor spre moarte. Probabil că, fără ele, am trăi douăzeci de ani în plus și am lua zece kile de pastile mai puțin. Dar despre iubire ce zici? Ce să zic? Adică o bagi și pe asta la categoria capcane? Da, o bag pentru că și ea e o capcană. Noaptea, iarna și iubirea, astea trei fiare ne bagă prematur în pământ. Ce-ai dom'le cu iubirea? Ce ți-a făcut? Nimic, doar că m-am prins că e și ea capcană. Nu pot să dorm, afară sunt minus zece grade, nu am căldură și nu mai am un iubit de doi ani, am treizeci de ani și arăt de patruzeci pentru că am căzut în toate cele trei capcane deodată. Dormi singură de doi ani? Da. De fapt am un tigru de pluș pe nume Osman. Ai insomnie cronică? Da, diagnosticată. Chiar toți băieții te evită? Da, deși vezi și tu că arăt bine, sunt fată deșteaptă, am garsoniera mea... Ți-e frig de doi ani? Da, de doi ani fix. Păi nu ți-e clar că ești moartă? Ei, rahat! Ce prostie e asta? Cum să fiu moartă? Sunt vie și nimeni nu dă doi bani pe teoria mea a capcanelor, asta e, îmi inventați moartea ca să nu afle lumea că noaptea, iarna și iubirea sunt capcane. Treaba voastră! Și trage ușa de la cavou după tine când pleci că intră liliecii! Data viitoare să lași florile la ușă!