Lù Naèco zâmbea. Pielea lui contempla existența și înfășura Nostalgia într-o îmbrățișare celulară. Polenul se revărsa spre țărm ca o muzică ritualică, în timp ce el intona nostalgic titlul:
"Energia valului care devine orizont în simultaneitate cu transformarea psihică oferită de Alegere". Își amintea cu mare exactitate totul, păstra în sinapse, complice, bucuria care îmbrăcase atunci Sinapsa Publică, făcând vizibilă tuturor Aroma. Noua celulă descoperită fusese inclusă de celebrul Lùt Nàvàs în Spectrul Interdimensional, neputând fi stabilită cu claritate apartenența ei la una din cele douăsprezece dimensiuni. Lù Naèco, membru marcant al Consiliului celor Doisprezece Analiști Oceanografici, fusese chemat de Lùt Nàvàs pentru a-și folosi capacitățile în elucidarea reapariției Aromei pe suprafața Oceanului Genezei. Valul albastru transporta o informație. Unde se formase el, când fusese perceput prima dată, fusese contaminat, prezenta descărcări de imaginație concludentă? Incidența vibrației unghiulare asupra culorii valurilor era un fenomen descoperit cumva de dată recentă. Lù Naèco intuise că un zâmbet al curcubeului se transformase în vapori de energie datorită căldurii crescute a polenului la trecerea prin Bariera Umbrelor Fosforescente. În poemele din vechime care cântă Nostalgia se spune că umbrele încărcate de energie care traversează Oceanul Polenic sunt frecvențele interdimensionale ale licuricilor care cern spațiu și timp în toate elipsele unghiulare văzute și nevăzute, care transportă emoții și construiesc vibrații sentimentale.
Lù Naèco imagină vocala albastră. Intonarea ei creă o undă parfumată între consoanele polenului, Alegerea vibră în Sinapsa Publică aducând eliberarea unei energii de o indubitabilă nostalgie, un văl de înțelegere se așternu peste Ocean, iar valul albastru rămase albastru. Spectrul Interdimensional închise Aroma în frumosul unghi al amintirii.