agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 196 .



Abur, numere și o tipă la etajul opt
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sorinucu ]

2024-03-09  |     | 



Dintr-o dată, toți oamenii de pe stradă se arată cu numere de abur deasupra capetelor. E șocată, se freacă la ochi, numerele tot acolo sunt. E sigură că are și ea un număr, nu și-l vede cum nimeni nu-și vede numărul propriu. Dar dacă nimeni nu vede niciun număr în afară de ea? Dumneavoastră vedeți numere pe cap la oameni, domnule? Nu, răspunde un domn. Dar dumneavoastră, doamnă? Nici eu, răspunde o doamnă. Deci sunt doar eu cea care le vede... Un copil cu înghețată pe la gură afișează 27.567; un tip creț și înalt care fumează pe o bancă are 12439 exact deasupra urechii stângi, fata de lângă el 13.444 iar câinele dintre ei are și el 2401 afișat cam șters dar lizibil, totuși. Ah, eu ce număr am, oare? Nu știe, nu are cum să afle. O familie tânără și frumoasă compusă din soți și două gemene are în dreptul fiecărui membru același număr, 4. Privitoarea începe să înțeleagă, numerele înseamnă zile rămase de trăit! Știe unde locuiește familia cea tânără și frumoasă, pe bărbat l-a mai văzut prin cartier în zona stației de tren. Ar merge să le spună dar ce? Că un abur în formă de cifra 4 le zboară pe la cap? Că probabil vor muri cu toții în aceeași zi, adică marțea care vine? O vor lua de nebună. Cerșetorul de la colț are cifra 1. Oau! Măi omule, te simți rău? Ți-e frig? Foame? Simți că mori? O înjură, beat. Eu ce număr am? Eu ce număr am? Ah, vreau să știu! Aleargă zănatică de colo colo întrebând ciudați și ciudate dacă i se vede un număr pe creștet pe undeva. Trei inși aruncă cu pietre după ea iar o pensionară o spurcă. La balamuc, drogato, la balamuc! Renunță, merge acasă, probabil totul nu e decât o iluzie, precis a mâncat pufuleți stricați sau a băut cafea cu resturi de caca de porumbel în ea, cică au mai fost cazuri de halucinații pe filieră columbofilă. Se descalță, se dezbracă și merge să facă un duș, obosită. În trecere prin fața oglinzii își vede aburul de deasupra capului în forma unui zero perfect conturat. Ce ironie!, își zice și nimic mai mult. A avut o jumătate de secundă impresia că plutește când a sărit de la balcon, goală. Restul celor 5,5 secunde s-a simțit ca un bolovan. Cimentul din fața blocului a simțit-o la fel.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!