Foșnetul se repetă. Semăna cu zbaterea aripilor licuricilor, cu zumzetul apei când mângâie pietrele în curgerea ei. Primul gând al lui D Nàg luă forma Celulei Vide, al doilea, a Cântecului Originar, al treilea, a Umbrei Nostalgice... Lùn Mès îl privea cu admirație. D Nàg, membru al Consiliului celor Doisprezece Gânditori, era iubit de toți locuitorii, era parte din Sinapsa Mirării, cea care purta semnele cunoașterii și fusese chemat de Lùt Nàvàs pentru a regândi marginile Cascadei Fremătătoare deoarece se înregistraseră abateri de vibrații pe latura dinspre Pădurea de Iarbă. Vapori energetici depășiseră valorile unghiulare, udaseră iarba, iar aceasta, sub mângâierea curcubeului, înflorise. Istoria Nostalgiei nu mai cunoscuse așa ceva! Lùt Nàvàs era fascinat; considera că evenimentul este martorul nașterii unei noi specii a florei! De la eveniment nu putea lipsi Lùn Mès, noul Purtător de Semn al planetei, cel care a reușit să prindă în sinapsele lui vibrațiile vaporoase ale Cascadei Fremătătoare. Ultimul gând al lui D Nàg luă forma Umbrei. Întunecat, dar licăritor. "Dacă undeva apare o umbră, cu siguranță undeva există lumina care o generează ". Acesta este Principiul Umbrelor Vorbitoare, așa cum l-a definit D Nàg și pe care l-a experimentat, la începuturile Epocii Genetice, prin inducție în Sinapsa Genelor. Atunci au fost induse în celule impulsurile gândurilor, iar acest experiment a demonstrat legătura ombilicală dintre gând și forma Spiralei Unice a vieții. D Nàg zâmbi. Gândurile lui ajunseră în Sinapsa Publică. Un compus neuromultiplicator luă naștere instantaneu și începu să pulseze în curcubeul incolor ce acoperi Nodul. Umbra începu să crească, iar, când îmbrățișă Nodul, culori inimaginabil de nostalgice apărură, blând, din ultimul gând al lui D Nàg. Lùt Nàvàs intonă, cu plăcută uimire, "Cântecul silabei abrài", pe care îl găsi, ca pe un semn, în propriile sinapse.