:
II
Veştile despre crima şi sinuciderea din curtea primarului se răspândeau ameţitor de repede, de la o oră la alta. Daca nu ar fi venit salvarea, care a dat semnalul de adunare şi mai ales microbusul de la criminalistica, care a adăugat gravitate, apoi tragism întâmplărilor, prima, chemata de Iacob, îngrozit de priveliştea înfiorătoare când s-a întors acasă împreună cu şeful de la centru, vecinii nu ar fi ştiut atât de repede, totul fiind ascuns în curtea interioară. Iacob a descuiat portiţa mergând să deschidă şi poarta mare, voia să-şi parcheze maşina în curte, să aibă mai aproape cele două sacoşe cu provizii aduse de la pensiune, intenţionând să petreacă până mai târziu cu şeful şi soţia acestuia, bănuind că Anastasia nu va dori să participe, neînţelegând prea bine ce face, de ce face şi unde este în acele momente. Invitatul trăgea una dintre porţi, Iacob deschizând-o pe cealaltă, urletul femeii i-a oprit pentru o clipă, s-au privit scurt, alergând în spatele casei. Anastasia era căzută pe partea dreaptă, cu mâna stângă pe căruciorul răsturnat şi el, copilul avea trupul ieşit din landou, capul rămânându-i pe aşternutul alb, chipul pruncului speriindu-i pe toţi trei deopotrivă. Faţa vânătă, cenuşie, ochii deschişi, ieşiti din orbite, limba roşie, îngroşată, ieşită şi ea din guriţă, mâinile întinse în faţă, rigide şi aproape paralele, ofereau privirilor celor trei o imagine înspăimântătoare, copilaşul atârnând, parcă, de ceva legat în jurul gâtului. Invitaţii şi-au întors privirile, doamna a ieşit în drum, în faţa casei, repetând îngrozită: >. Iacob a îngenunchiat lângă pruncul creştin voind să-l ia în braţe, când l-a ridicat, ştreangul legat în jurul gâtului aproape i l-a smuls din mâini, era cât pe ce să-l scape la loc, lângă cărucior. A lăsat pruncul în poziţia în care l-a găsit, înfiorându-se la atingerea rece a frunţii în încercarea de a-i închide ochii, inelul subţire care-i strângea gâtul se continua cu un fir care intra sub cărucior, a încercat să-l rupă de lângă trupul baieţelului, reuşind destul de greu, după multe îndoiri şi răsuciri, a desfăcut şi laţul care-i luase viaţa micuţului, după care, ridicându-se, a aşezat trupul inert pe masa din lemn masiv. S-a aşezat din nou în genunchi, lângă Anastasia, i-a tras halatul de baie peste coapsele albe care s-au dezvelit când a întors-o pe spate, a apropiat mâna de gât, era rece, dar trupul încă nu era rigid, a rugat-o pe doamna de la oraş care venise din nou lângă cele două trupuri inconştiente, să o spele cu apă rece pe faţă şi să înceteze cu ţipetele acuzatoare, el ridicându-se să sune la salvare. În timp ce vorbea la telefon, Iacob a observat un fir subţire înfăşurat strâns în jurul braţului drept, întins în iarbă. Închizând telefonul s-a aplecat lângă trupul Anastasiei apucând firul fără să-l rupă, mergând pe urma lui prin iarbă, ridicându-l puţin câte puţin, ajungând la o ramificaţie îngroşată, din care pornea alt fir, îndreptându-se către căruciorul răsturnat, fiind chiar firul înfăşurat în jurul gâtului băieţelului. S-a întors, fără să rupă nimic la ramificaţia de la care pleca aceeaşi plantă târâtoare pe care Iacob nu o mai descâlcea din iarbă, urmărindu-i tulpina tot mai groasă, până când, dincolo de gardul grădinii, cam la o palmă distanţă, o floare mare cât o cală, albă şi delicată, îşi ridica victorioasă frumuseţea, cocoţată pe un lujer scurt. a rostit încet, doar pentru el, Iacob, ridicând în palmă o frunză ca o inimă şi lăsându-se în genunchi pentru a vedea mai de aproape frumoasa floare a plantei ucigaşe. Când a sosit salvarea, Iacob era singur, câţiva curioşi se învârteau pe la poartă neîndrăznind încă să intre în curte, şeful de la centru şi soţia lui plecaseră în cele cateva minute în care soţul Anastasiei investiga intrigat zona din preajma celor două victime, s-au urcat în maşină plecând acasă pentru a evita implicarea într-un caz cel puţin ciudat, din câte apucaseră să vadă. Nu înţeleseseră ei pe deplin ce tot face primarul aplecat pe peluza din curte, dar erau convinşi că cea mai bună variantă, pentru ei, era să părăsească locul, înainte ca poliţia să ajungă.
Cu toate că varianta crimei şi a sinuciderii se răspândise deja în sat şi chiar mai departe, niciuna dintre cele două ipoteze nu a fost confirmată de medicul sosit la casa primarului. Decesul pruncului, recunoscut în câteva secunde de examinare, a fost declarat oficial prin acoperirea cadavrului cu o prelată neagră, moment în care medicul a sunat poliţia. Examinarea femeii a durat nu mai mult de douăzeci de secunde, stopul cardiac fiind evident, probabil în urma unui infarct. a strigat medicul, dezvelindu-i pieptul femeii şi începând manevrele de resuscitare prin apăsarea puternică a pieptului, manevră care făcea laptele să ţâşnească din sânii Anastasiei. Când doctorul a început resuscitarea, în aşteptarea tărgii, pentru câteva momente trupul femeii s-a dezgolit complet, Iacob trăgându-i halatul de sub ea şi acoperind-o de la brâu în jos, mergând apoi nervos către poartă, la vederea câtorva curioşi care se holbau la frumuseţea Anastasiei, strigând disperat, Targa fiind pregătită, şoferul a prins femeia de picioare, asistentul apucând-o de umeri, când i-au mutat trupul, firul de holbura i-a oprit mâna, doctorul s-a uitat enervat, neînţelegând nimic, a rupt firul cu frunze ca inima, care se ridicase din iarbă, au aşezat targa la locul ei, în salvare, începând resuscitarea monitorizată. Evaluarea rapidă a funcţiilor, şoc de curent, un mililitru de adrenalină intravenos, masaj cardiac, pauză de două minute cu evaluarea funcţiilor vitale, iarăşi şoc de curent, încă un mililitru de adrenalină şi iarăşi masaj cardiac, repetand până la o eventuală reactivare a funcţiilor vitale, în limitele baremului de timp.
Procedura de resuscitare nu era încheiată, moartea femeii fiind tot mai evidentă, între timp sosise şi maşina de la criminalistică, cercetau trupul micuţului ascultând mărturisirea verbală a lui Iacob care le-a relatat faptele, nemaigăsind în acele momente laţul ucigaş al holburii, pe care-l rupsese din firul lung al plantei, desfăcându-l din jurul gâtului copilului, şi aruncându-l în iarbă. Doctorul rupsese de asemenea firul holburii, dar inelul mai era înfăşurat în jurul mâinii femeii. După declararea de către medic al decesului mamei găsită în stop cardiac, survenit în urma unui infarct miocardic netratat la timp, şi al copilului prin asfixie mecanică realizată cu un fir subţire, poliţiştii au trecut la examinarea trupului femeii şi a terenului din jurul cadavrelor, căutând probe, pentru înţelegerea faptelor. S-a descoperit şi fotografiat tulpina holburii până la floarea de dincolo de gard şi mai departe, găsindu-se şi inelul care strangulase pruncul, după ce Iacob s-a aşezat în genunchi lângă căruciorul răsturnat, reconstituirea tuturor mişcărilor efectuate mai înainte, delimitând o zonă restrânsă în care chiar s-a găsit inelul. Toate probele fiind ridicate din teren, trupurile neînsufleţite au fost transportate cu maşina la oraş pentru autopsie, lui Iacob fiindu-i atribuită calitatea de martor, principalul şi singurul martor, în condiţiile în care, întrebat dacă mai există cineva care să fie audiat, Iacob a spus că el este singurul care cunoaşte lucrurile, care a trăit faptele. A fost invitat a doua zi dimineaţa la oraş pentru transpunerea pe hârtie a declaraţiilor verbale făcute până atunci. A aşteptat până ce ultimul oficial a părăsit curtea şi toţi vecinii au dispărut din faţa casei, a încuiat porţile, intrând în casă, dezbrăcându-se în drum spre baie. De când a sosit de la pensiune încă nu intrase în casă, doar poliţiştii făcând o percheziţie sumară, după intrarea în baie mai avea pe el doar chiloţii, şi i-a scos aruncându-i într-un colţ, exact în colţul în care, aruncaţi la întâmplare erau şi chiloţii Anastasiei. I-a privit fără niciun simţământ, inima îi era împietrită într-o carapace care respingea durerea, iubirea, ura, bunătatea, lăsând doar uimirea, o uimire blândă, neagresivă să-i umple camerele, să pătrundă dincolo de platoşa îngroşată în ultima vreme, de nepătruns chiar şi în condiţiile evenimentelor de azi. Tocmai această carapace îi dădea lui Iacob o oarecare detaşare faţă de tragicele întâmplări, o intensitate extrem de redusă a rezonanţei la suferinţa descătuşată din plin în jurul lui. A intrat sub duş, a pornit apa caldă stând în picioare sub jetul fierbinte, s-a întors cu faţa în jet, a crescut temperatura până la limita suportabilităţii, a revenit cu ceafa, temperatura înaltă a apei începuse să-i înmoaie şi să-i topească îndârjirea, o slăbiciune a picioarelor l-a făcut să se aşeze în vană lăsându-se pe spate, a pus dopul la scurgere aşteptând ca binefacerea apei calde să-i acopere în întregime corpul. A închis robinetul când a auzit apa scurgându-se prin orificiul de prea plin, către ţevile canalizării, s-a afundat până la gât în apa fierbinte, adormind de prea multele trăite în ultimele ore.
S-a trezit după o jumătate de oră, apa era călduţă, s-a şters, îmbrăcându-se cu un pantalon de trening subţire şi un tricou, a ieşit în curte, amintindu-şi de proviziile din portbagajul maşinii, a ridicat capota gândindu-se să scoată sacoşele, a renunţat, a deschis poarta scoţându-şi maşina în drum şi închizând-o la loc, s-a urcat la volan, pornind încet către cherhana. Doi trei muşterii dintre pescarii de pe baltă, şi câteva fete întârziate la plajă, erau toţi clienţii de pe terasă, ascunşi sub umbrelele deschise, pitiţi prin cotloane mai răcoroase după pereţii de stuf. i-a spus fetei de la bar dându-i prima sacoşă şi mergând după a doua.
Şi-a luat sticla cu bere pornind pe malul bălţii, oprindu-se în spaţiul dintre doi pescari, la umbra unei sălcii, ştiind că crengile sălciilor îi încurcă pe pescari la aruncatul firului pe baltă. A băut câteva guri de bere, întinzându-se pe iarbă, cu ochii închişi. şi-a repetat cu voce şoptită, ridicându-se în picioare şi pornind către maşină în timp ce golea berea din sticla întoarsă cu gura în jos. A lăsat sticla pe o masă, a răspuns cu o înclinare a capului unui pescar care i-a strigat , s-a suit la volan oprindu-se la primărie fără însă să-şi găsească nici acolo locul, în cele din urmă întorcându-se în singurătatea casei lui, doar a lui, de acum încolo.
Înainte cu câteva ore, imediat după plecarea salvării cu cele două cadavre, poliţiştii şi procurorul criminalist şi-au continuat cercetările, audiind şi câţiva vecini aflaţi la poarta casei primarului. În acest fel au aflat prima variantă a întâmplărilor cu strigătele soţiei şefului de la regiune, uneori detaliate, două persoane menţionându-i pe cei doi invitaţi până în momentul fugii lor precipitate. A doua zi, Iacob a fost sunat înainte să plece la oraş, vizita la procuratură fiindu-i amânată până după amiază.
- Vă menţineţi declaraţia că sunteţi singurul martor al evenimentelor? a fost prima întrebare care i-a fost adresată.
- Da, aşa a fost! a răspuns Iacob.
- Azi am audiat doi martori, oculari după spusele lor, ai primei părţi a evenimentelor, şeful consiliului regional şi soţia lui. De ce aţi ascuns acest lucru?
- Din greşeală domnule procuror, dintr-o prostie, am vrut să-i protejez imaginea şi prestigiul şefului meu. Nevastă-sa urla prin curte că-i sinucidere şi crimă, vecinii începuseră să se strângă la poartă, nici n-am văzut când au plecat fiind preocupat de ciudăţeniile descoperite, când am realizat că au dispărut, m-am gândit să ascund prezenţa lor, care oricum nu schimbă prea multe.
- Înainte de a vă scrie declaraţia completă, vă spun că legea este una singură pentru toţi, drepturile şi obligaţiile sunt aceleaşi pentru fiecare şi toţi cei care pot servi la aflarea adevărului sunt datori să o facă. De asemenea, dată fiind situaţia dumneavoastră, care aţi pierdut două fiinţe dragi, vă prezint succint primele concluzii, provizorii, e drept. Cauza morţii femeii este clară, nu există nicio îndoială, doar moartea micuţului, condiţiile survenirii ei sunt neelucidate, varianta susţinută prin declaraţia dumneavoastră şi parţial a celor doi martori, strangulare cu firul de holbură, fiind inacceptabilă, neexistând însă, în ciuda căutărilor la faţa locului un alt obiect, fir subţire care să fi produs asfixierea. Amprentele ridicate de pe gâtul copilului şi braţul mamei nu au clarificat pe deplin faptele, existând atât amprentele mamei cât şi ale tatălui pe gâtul lui Cristian, dar nicio amprentă a dumneavoastră, pe mâna femeii, în zona laţului plantei ucigaşe, cum îi spuneţi dumneavoastră. Vă mai cer să rămâneţi acasă, să nu plecaţi nicăieri din sat, poate vom mai avea nevoie de dumneavoastră, vrem să terminăm cât mai repede cercetarea preliminară, după necropsie să vă puteţi înmormânta soţia şi copilul.