agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 172 .



Limite
proză [ ]
Fragment de roman

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cioplitorul ]

2024-07-25  |     | 



- Apasă butonul verde, apoi pe cel galben! spune glasul lui cu hotărâre, tot instructajul proiectantului îți revine în minte, da, așa-i, alimentarea la curent și deblocarea frânei sunt primele două operații la trezire și inversul lor, în ordine inversă la culcare, așa-i Iona, ai dreptate și nici n-ai fost aici la instruire, reiei tracțiunea ajungând cu greu lângă patul mare, lipit frontal de peretele fără fereastră, bucurându-te din nou, la fel ca acum trei zile, când a fost instalat cadrul metalic multifuncțional menit să-ți ușureze munca de întreținere a igienei și de recuperare. ,, Dacă va învăța să-l folosească, se va descurca singur, veți vedea!” îți spunea convingător kinetoterapeutul, care era și proiectantul instalației miraculoase și foarte scumpe, rezultat al experienței lui de douăzeci de ani în recuperarea ologilor, cum le spunea tot el. De câte ori nu te-ai gândit cu îngrijorare, dacă nu cu spaimă, la întâlnirea lui cu ologul tău, care te suportă greu pe tine uneori, darămite pe el, un dur greu de suportat chiar dacă nu ești bolnav și pacient. Recomandările căutate și deosebit de numeroase, toate erau la fel: un profesionist excepțional, dar un om de căcat! Te gândești să-ți pregătești mai întâi pampersul, pijamaua și un prosop mare uscat, cele trei folosite fiind ude, schimbi decizia presupunând frigul de pe gresie, alegi dintre accesoriile de pe masa adusă special în dormitor scaunul-ham o centură cu cârlig de ridicare, o studiezi rapid descoperind că ai uitat multe dintre spusele bărbosului kinetoterapeut, îi înțelegi funcționarea, din păcate portalul poziționat chiar în dreptul bazinului lui te încurcă, ți se par prea complicate manevrele tehnice - deblocare frână, repoziționare în față sau în spate, de fapt în față că hamul se introduce pe corp peste picioare, cu tensiune reaprinsă și în creștere, dată fiind manevra oribilă pe care ești nevoită să o faci, îl apuci de picioare trăgându-l o jumătate de metru, picioarele depășind marginea patului cam de la genunchi.
- Ce dracu vrei să faci? crezi că-mi rupi coloana ridicându-mă ancorat doar într-un punct?... poate pe burtă? și iarăși el știa mai bine fără instructaj tot ce conținea kitul de accesorii, ,,covorul fermecat” fiind destinat tocmai pentru utilizatorii debutanți cu intervenții recente în zona lombară. Cum să-ți păstrezi calmul, să nu intri în panică, negăsind covorașul, sunt o proastă, n-am reținut nimic, n-am pregătit nimic, unde-o fi covorașul? nu îndrăznești să-l privești, zace gol lângă pat pe un prosop de baie, nu m-ar mira să se ridice și să mă strângă de gât.
- Vezi sub masă, nu-i ceea ce cauți? între masă și perete.
- Așa-i, acolo l-a pus, ce dracu-i cu mine? scurta bucurie trece repede, covorașul fermecat nu-i chiar fermecat, mai bine ar fi pacientul fermecat, ăsta trebuie băgat sub trupul lui inert, desfaci corzile din cele două puncte de prindere la bara de ridicare, întorci pacientul pe o parte, cu fața spre pat, constați că trebuie să îndepărtezi complet cablurile dintr-o parte, care altfel l-ar răni, o faci, așezi covorul adânc sub corpul lui, pe care-l așezi apoi pe spate pe covorul cu față moale, prinzându-l mai întâi de picioare, apoi de umeri, îl poziționezi central pe covoraș, apropiindu-l treptat până lângă pat, refaci sistemul de ancorare în vederea ridicării, îi acoperi corpul cu prosopul uscat pe care vrei să-l folosești înainte de a-l îmbrăca în pijama.
- Te-ai săturat să-mi vezi cadavrul?
- Ți-e frig Ioane! ai pielea de găină, stai gol dacă-ți place mai mult!
... - fii calmă, lasă cum vrea el, ridică-l repede, pune-i pampersul și îmbracă-l, nu-l lua în seamă, fără el erai praf! studierea tabloului de comandă îți reamintește semnificațiile simbolurilor de pe butoanele mari, în culori diferite, săgețile de sus îți indică sensul deplasării sarcinii, săgețile de jos, negre pe fond galben, sensul mișcării portalului, la transportul sarcinii nu trebuie anulată frâna, doar la mișcarea cadrului, tresari îngrozită când, fără să fi atins ceva, pornește motorul, corpul lui ridicându-se încet, vezi atunci cutia mobilă de comandă în mâinile lui, preocupată cu descifrarea comenzilor ai pierdut întinderea mâinii lui, apucarea cutiei, apropierea de piept și acționarea fără emoții a butonului de ridicare. Stăteai cu mâinile la gură, ,,- Dacă va învăța să-l folosească, se va descurca singur, veți vedea!” ți-au revenit în minte vorbele bărbosului, priveai uimită traiectoria tridimensională a înțeleptului Iona, aterizarea la punct fix în mijlocul patului, abia acum și-a îndepărtat prosopul.
- Stai că-ți desfac eu cablurile! te-ai trezit din uimire, repezindu-te la carabinierele care legau sistemul dinamic de covorașul fermecat, ai trecut și pe partea cealaltă, când ai termina,t bara cu cablurile atârnând liber s-a ridicat cât îi mai permitea grinda de sus, deplasându-se în același timp într-o parte, până la stâlpul lipit de pat al portalului. Erai, dintr-o dată, fericită, și nu doar pentru succesiunea uluitoare a ultimelor faze ale evenimentelor, dar vedeai o ușurare uriașă, caldă și vie, în ochii omului care zăcea pe pat cu un covor medical sub el, în așteptarea mâinilor tale pe care nu le știa, a căror atingere n-o învățase, mângâierile lor fiindu-i șterse din memorie, la fel cum mângâierile mâinilor lui nu-ți erau nici ție familiare, acum erai fericită chiar fără mângâierile mâinilor, le aveai pe cele ale ochilor, dintr-o dată mai liniștiți, mai împăcați, mai toleranți cu toată lumea, dar mai ales cu sine însuși. E greu să-ți amâni bucuria îmbrățișării când inima stă să iasă din piept, îi răsucești pe o parte corpul, simțindu-i cooperarea, când, fără să-i ceri, îți susține efortul apucându-ți cu palmele brațul apropiat, trăgându-se, cu gândul să-ți fie mai ușor, îndepărtezi covorul, așezi scutecul, apoi reașezi trupul, încheind operațiunea și verificând strânsoarea pampersului în jurul coapselor și al șalelor, kilogramele pierdute în ultimele două luni generând spații libere care înainte nu ar fi existat. Scoți o pijama din șifonier, te urci pe pat trăgându-i pantalonul până la fese, forțezi să treacă mai departe, dacă n-ar fi scutecul ar trece, dar cele două articole vestimentare se lipesc și forțarea riscă să distrugă pampersul, atâtea probleme apar că nu mai înțelegi.
- Trage-mi pantalonii cât mai sus, caută pe masă o centură simplă cu două cârlige, ridică-mi picioarele din zona coapselor și va merge.
- Da Iona, înțeleptul fără picioare, merge fără probleme, ești îmbrăcat până la brâu, dar încercările nu s-au terminat, să îmbraci o bluză pe un mort este mai greu decât multe alte activități.
- Mulțumesc, a venit răspunsul furios, folosește centura trecută pe sub brațe, ridică-mă în șezut și poți face ce vrei cu mine, chiar și să mă scarpini pe spate.
- Cred că ai înțeles că pe mine mă sperie mașina asta, orice mașină mă sperie de fapt, în vreme ce tu ești prieten cu tot ce-nseamnă tehnică, mașină, robot, și asta este salvarea mea, a noastră, sunt fericită că dintre referințele pentru acest portal, fără să bănuiesc miracolul, am ales să cred în cele favorabile... pentru mine, pentru noi de fapt, este atât de util încât, fără el, eu una nu m-aș descurca,
...- așa-i, e neprețuită această instalație, dar tu ești esența, și cum e viața... cum se schimbă lucrurile, sentimentele, faptele noastre, acum m-ai primenit ca pe un bebe și nu știu de ce-o faci, când, în urmă cu cinci ani abia ai vrut să intri în curte, să-mi primești buchetul de trandafiri... te liniștiseși pe deplin după ce-ai mângâiat jumătate din trandafirii mei, și erau vreo treizeci de metri pătrați înșirați pe toată lungimea gardului din față, plus pe o bucată din cel lateral, te-am poftit în foișor, adusesem din bucătărie două beri și două sucuri reci, ai vrut apă, ți-am adus minerală, erai la menopauză, mi-ai spus-o într-o vreme, indirect, ca să-ți justifici rotunjimile delicioase ale trupului tău, - vine o vreme în viața femeilor când ele cresc involuntar, luaseși trei kilograme într-un an, erai speriată, în primăvară te-ai apucat să alergi, așa mi-ai descoperit trandafirii, - decât să alergați mai bine ați munci un teren, ați fi și câștigată, - dumneavoastră puteți, aveți unde să munciți, aici e raiul pe pământ, - vreți să munciți? chiar vreți? pauză pentru confirmare, - da, aș vrea, cred că mi-ar plăcea, dar nu am teren, -cât v-ar trebui?, cât ați vrea să munciți?, - nu știu, aici cât aveți?, - șase ari, șase sute de metri pătrați, - am înțeles, cred că mie mi-ar ajunge un ar, o sută de metri pătrați ar fi suficient, dar nu cred că ați renunța la o bucată din terenul dumneavoastră, nici nu aș putea accepta, orice renunțare la o anumită suprafață ar însemna reorganizarea completă, redistribuirea culturilor, aveți aici de toate, această grădină dovedește harul dumneavoastră, cred că sunteți specialist, - greșit, specialistul din mine, atât cât e, s-a format din cărți și de pe internet, dar calea aceasta este cea mai sigură, informațiile sunt enorm de multe, dacă găsești o sursă de încredere, nu dai greș, altfel, fără studiu, după ureche, ies anomalii, rezultatele sunt slabe și nesigure, sunt o mie de lucruri care trebuie luate în seamă, de la teren la sămânță, apoi pesticide neagresive și multe altele, nu intru în detalii, eu vă spun acum doar atât, vara este pe sfârșite, un teren nou nu v-ar folosi acum prea mult, doar o pregătire de toamnă pentru recolta de anul viitor, dincolo de gardul acela sunt douăzeci și doi de ari, puteți, fără niciun cost, să lucrați orice parcelă, doar să fie la o margine, dar, eu vă propun o soluție de toamnă, nici nu știu cum să fac, mi-e greu, nu e vorba de vreo vină că v-am udat, nici de vreun interes ascuns și periculos, v-aș propune, de fapt v-aș ruga să veniți zilnic, sau oricând aveți timp, să mă ajutați la grădina mea, care, sincer să fiu, îmi depășește cu ceva capacitățile de muncă și consum, și, pe lângă mișcare și uitarea frigiderului veți avea și alte satisfacții - flori până toamna târziu, legume și zarzavaturi de calitate, fructe și struguri la discreție, vin curat la Crăciun și un partener de muncă ce nu vă va mai stropi niciodată, oricât de cald ar fi, și, peste vreo doi ani... chiar mai mult, mult mai mult... - vreți să spuneți că terenul acela cu pomi, de dincolo de gardul lateral este al dumneavoastră? - da, este o suprafață frumoasă cu o deschidere excelentă la drum, - cred că e o avere, - acum, da, când l-am cumpărat era mult mai ieftin, în 1990 am făcut foarte mulți bani în timp scurt și am cumpărat 12 ari, apoi, la 5 ani s-a dus tata, și, cum eram singurul copil, am vândut tot, casă și teren, iar cu banii aceia, peste alți doi ani am mai cumpărat 38 ari, - unde locuiați atunci? - ca toată lumea, la bloc, într-unul din ultimele blocuri ridicate de comuniști, un apartament distribuit prin repartiție de la uzină, inginer tânăr, cu perspective, iar acum gardul meu vă duce pe dumneavoastră, despre care nu știu mai nimic, cu gândul la nababii zilei, să știți că asta am și vrut, măicuța mea, fiică de chiabur, adică de țăran bogat din satul ei de munte, avea o obsesie izvorâtă din nenumăratele neînțelegeri cu vecinii pe tema gardurilor, care, acolo, în lumea celor fără lege și principii, nu însemnau mare lucru, cei tari cumpărau legea și intrau peste garduri, atribuindu-și cu de la sine putere, teren și drumuri, oriunde voiau ei. Gardul meu vreau să sugereze trăinicie și limită împotriva samavolniciei, știți ceva, nici gândul rău nu trece de gardul meu, el intimidează și inhibă, și dumneavoastră ați strigat la mine doar afară în stradă, intrând în curte v-ați schimbat, - între atâtea flori, cine să mai strige, dar de ce mă chemați pe mine în ajutor la munca grădinii, am văzut că nu aveți verighetă, dar chiar nu aveți o femeie care să vă ajute? - nu, nu am, până la dumneavoastră nimeni nu m-a mai certat atât de frumos și fără rost, și, oricum, casa nu-i gata de mult timp, ani la rând ocupându-mă doar de grădină, - și chiar totul ați făcut singur? pe lângă flori, fructe și struguri, aveți aici toate legumele și zarzavaturile posibile, chiar de toate, uite acolo un pâlc de porumb, cartofi, n-am văzut grădină atât de completă, aveți până și două plante rare, leuștean și tarhon și câteva pe care nu le cunosc, - ce faceți în seara asta, hai să vă prezint grădina! - și cu udatul cum faceți? - pornesc aspersoarele în zonele prin care am trecut, oricum acesta este modul de irigare, cu furtunul ud doar trandafirii de lângă gard, jetul circular al aspersorului nu ajunge peste tot, sau, dacă-l apropii mai mult, iese în stradă, iar trandafirii merită și le ofer toată atenția mea.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!