Şi-a turnat şi lui, m-am uitat dacă nu trişează urmărind să mă îmbete, şi-a trecut mâinile prin păr, reluând povestea:
- După câteva luni, înspre toamnă, trei automobile, două Mercedes-Benz și un Peugeot s-au oprit la bacul ce traversa Dunărea la Brăila, șase femei vorbărețe coborând din prima și ultima mașină să admire mărețul fluviu până la întoarcerea bacului pe malul stâng. Șoferii celor două mașini au coborât și ei, supraveghind împrejurimile, doar în mașina din mijloc rămânând șoferul la volan și o persoană, o femeie în haine cernite, în spate, care avea alături un băiețel de vreo șapte ani. Bacul a acostat la mal, primele două mașini au pornit motoarele urcând pe punte, cea de-a treia stând pe loc din cauza unei defecțiuni care făcea să nu-i mai pornească motorul. După analizarea stării autovehiculului, cei trei șoferi, care aveau suficiente cunoștințe de mecanică, au concluzionat că este nevoie de altă mașină, dacă doamnele doreau să ajungă în formația în care au pornit din București, la destinație.
- Majestate, în urma noastră se află o mașină cu un ofițer și familia, am putea să-i cerem ajutorul, dacă sunteți de acord, a sugerat șoferul mașinii defecte, apropiindu-se de geamul portierei din spate, al mașinii din care femeia nu coborâse.
- Încercați, dar cu discreție, poate ne ajută, dacă nu sunt urgente treburile lor, a sugerat femeia în haine cernite. Dacă binevoiește domnul ofițer, poftiți-l până la noi!
- Domnule maior, Majestatea sa Regina Maria a României vă poftește la mașina în care se află în momentul de față! Fiți bun și veniți cu mine!
Fără să stea pe gânduri, fără nicio ezitare, maiorul Broșteanu, care tocmai pleca într-o scurtă vizită la o matușă de-a soției în Tulcea, cu familia, a ieșit din mașină grăbindu-se după șoferul care-l conducea către mașina reginei, în timp ce doamnele din escortă șușoteau arătându-și unele altora pe ,,fostul principe Carol” care tocmai trecea pe lângă ele.
- Domnul maior este la dispoziția dumneavoastră, Majestate, a rostit șoferul înclinându-se ușor, cât să-i vadă chipul reginei.
- Cu plecăciune, Majestate, maiorul Broșteanu, comandantul garnizoanei Brăila, este la dispoziția dumneavoastră. Aștept ordinele! a rostit maiorul, fără măcar să se convingă asupra identității persoanei căreia i se adresa.
- Domnule maior, una dintre mașinile noastre s-a stricat, am avea nevoie de... ajutorul dumneavoastră! a rostit regina ieșind din mașină, atunci când i-a văzut fața orientată departe, undeva peste Dunăre. Dumneata semeni tare bine cu cineva, i-a mai spus regina cu voce caldă și înceată, neputându-și dezlipi ochii de pe chipul lui. De cât timp conduci?
- De câteva luni, Majestate.
- Ți-ar fi greu să renunți la treburile către care te îndreptai, punându-ne la dispoziție mașina dumitale, să putem ajunge în seara asta la Tulcea?
- Dorința Majestații Voastre este ordin pentru mine, din acest moment considerați că mașina mea vă aparține! Vorbesc cu soția, coborâm copiii și bagajele și să aveți drum bun!
- Domnule maior, ce-ai spune să conduci chiar dumneata mașina? Eu și regele Mihai am trece în mașina dumitale, iar doamnele s-ar muta în mașina mea. Până în seară am fi la Tulcea, iar la noapte te-ai putea întoarce, mâine să-ți duci familia unde aveai de gând să o faci azi.
- Așa voi face Majestate! Este o mare onoare pentru mine să fiu șoferul Domniei Voastre!
- Unde voiai să mergi cu familia?
- La niște rude din Tulcea, Majestate.
- Poate, dacă-ți face plăcere, te întorci la noapte, te odihnești, și mâine într-o vreme vii cu soția și copiii, căutându-ne la reședința regală.
- La ordinele dumneavoastră, Majestate! Vă cer doar zece minute să-mi duc familia acasă, în oraș, mă întorc și putem pleca.
- Este în regulă domnule maior, vă așteptăm.
Copiii au fost dezamăgiți de anularea călătoriei, Vasilichia acceptând cu destul de multă seninătate amânarea călătoriei pentru a doua zi, mai ales după ce a aflat de invitația reginei.
- E mai bine așa, mâine îl veți cunoaște pe Majestatea sa regele Mihai, le spunea ea copiilor pentru a le alunga tristețea.
- Mă întorc la noapte și mâine după prânz plecăm cu toții, i-a asigurat maiorul după ce a dus bagajele în casă și i-a îmbrățișat.
- Drum bun!
Lucrurile s-au petrecut exact așa cum spusese regina, s-a făcut schimbul de bagaje, regina Maria și micul rege Mihai s-au urcat în spate, Mihai în spatele șoferului și regina în partea dreaptă. S-a refăcut formația de trei automobile, mașina maiorului fiind în mijloc. Drumul rău, plin de gropi făcea deplasarea destul de înceată solicitând maximă atenție. Maiorul se simțea privit, o vreme a fost destul de tensionat, evenimentele petrecute în ultima ora fiind extrem de importante, și-a salutat cu cel mai mare respect regele țării, chiar dacă nu era decât un copil, dar emoția puternică i-o dădea prezența și vorbele reginei Maria, pe care o mai văzuse de câteva ori, începând din școala militară, dar niciodată atât de aproape. Răspundea sincer dar destul de scurt întrebărilor reginei care a aflat într-o jumătate de oră toate locurile pe unde l-a purtat cariera de ofițer, prezența în marele război ca tânăr locotenent de artilerie, retragerea în Moldova și bucuria victoriei și a reîntregirii țării. A terminat războiul cu gradul de căpitan, după câțiva ani preluând comanda garnizoanei Brăila, și fiind avansat la gradul de maior.
- Câți copii aveți, domnule maior?
- Trei copii, Majestate, o fată și doi băieți.
- Câți ani au?
- Zece, opt și șase ani, de fapt sunt copiii soției, ne-am căsătorit doar de un an.
- Cați ani are soția dumneavoastră?
- Treizeci și șase, Majestate, este mai tânără decât mine cu un an.
- Iar dumneata ești mai mare cu doi ani decât fiul meu, care-ți seamănă ca un frate, cred că știi acest lucru, așa cum cred că ai înțeles că datorită acestei asemănări ți-am cerut serviciul să conduci mașina. Îți mulțumesc că ai acceptat și te-aș ruga, revin cu rugămintea de a ne face o vizită la reședința regală din Tulcea. Noi rămânem câteva zile acolo, făcând doar scurte iesiri cu vaporașul pentru ca regele Mihai să-și cunoască frumusețile țării, delta fiind un tărâm de o frumusețe unică.
- Negreșit, așa voi face, Majestate! Nu mâine, poimâine voi fi la Dumneavoastră. Sunt onorat peste măsură de invitația Domniei Voastre. De asemenea soția mea va fi încântată, iar copiii vor fi într-al noulea cer de bucurie să-și cunoască regele... și, în aceeaşi măsură, regina.
Era noapte de-a binelea când au ajuns la reședința regală, luminile străluceau de la poartă până în ultimul ungher al casei, se simtea agitația personalului aflat în așteptarea regelui Mihai și a reginei Maria, maiorul a coborât iute din mașină, a deschis portiera din dreapta, din partea reginei, micul rege a coborât și el tot pe acolo, apoi a scos bagajele din prtbagaj, le-a așezat ordonat în spatele mașinii, așteptând vorbele de bun rămas ale reginei și regelui.
- Domnule maior, intră te rog să bei un ceai, sau o cafea, ai drum lung la întoarcere și ești obosit, sigur iți va prinde bine o cafea. Poate iei și o gustare, stiu ca vrei să te întorci la familie, dar nici nu poți pleca flămand și obosit. Vino te rog! i-a spus regina dovedind o atenție specială pentru șoferul ei și al regelui. Nu a plecat de lângă maior în timpul în care i-au fost duse bagajele în camera pregatită, apoi, când cele șase doamne însoțitoare, obosite și ele peste măsură, au intrat în camerele lor, i-a poruncit bucătăresei pe care o știa de mulți ani să-i facă domnului maior o cafea tare și o gustare rapidă pe care, eventual, să o poate lua cu el.
Ia loc domnule maior, în câteva minute va fi gata totul, intru în cameră să-l instalez pe rege, apoi vin să-ți țin companie cât timp îți bei cafeaua și-ți mănânci gustarea. Nu te sfii, ești oaspetele meu de suflet, știi bine de ce, și-ți mulțumesc din nou pentru această zi minunată!
- Mă copleșiți, Majestate! Nu sunt vrednic de această onoare, sunt, cu sinceritate, slujitorul Domniei Voastre și al Regelui Mihai.
- Revin în zece minute.
Reținând ordinul, bucătăreasa i-a adus o cafea excelentă, aburindă și îmbietoare, un platou din cele pregătite în așteptarea oaspeților, și un pachet pentru drum.
- Te rog să servești fără jenă, ai făcut un drum lung, ai unul la fel de lung de făcut, eu nu mănânc, vom cina cu toții după ce prietenele mele-și vor fi revenit cât de cât din zdruncinăturile drumului, schimbându-și toaletele în vederea cinei.
Nu s-a prea atins de mâncare maiorul, a băut cu nesaț cafeaua de calitate, și-a luat rămas bun de la regină, i-a sărutat cu plecăciune mâna întinsă, a transmis gândurile lui bune regelui și a plecat către mașină, unde un slujitor al reședinței i-a spus că rezervorul i-a fost umplut cu benzină, din ordinul reginei. A pornit către casă, noaptea făcea drumul și mai greu abia spre dimineață a ajuns pe malul dobrogean al Dunării, după ce, pe la orele trei ale dimineții a furat vreo două ore bune de somn, știind că bacul nu va trece Dunărea decât pe lumină. Frumoasa lui soție i-a ieșit în întâmpinare, ajutându-l să se dezbrace, i-a oferit o gustare caldă, a înțeles refuzul lui, aflând de gustarea pregătită de bucătăreasa reginei. A doua zi au luat prânzul în familie, bagajele erau pregătite, doar alimentele menite drumului fiind înlocuite cu unele proaspete, pe la orele treisprezece de după amiază au trecut Dunărea, ajungând la mătușa Vasilicăi după șase ore de drum, pe când ziua se îngâna cu noaptea. Mătușă din partea tatălui, necăsătorită, iubea copiii Vasilichiei cu sinceritate, nu se oprea din a le face toate poftele, Vasilichia știa asta, nu se simțea în largul ei atunci când, copiii în bucuria lor de a fi răsfățați, treceau peste limita bunului simț. Le-a temperat pornirile naturale, i-a pregătit de culcare, apoi în trei, cu soțul și mătușa au încercat să anticipeze întâlnirea foarte importantă, în opinia tuturor, de a doua zi. Au stabilit câteva norme de comportament atât pentru ei cât şi pentru copii, la întâlnirea cu regele şi regina, şi-au verificat veşmintele pe care aveau să le îmbrace, cele mai bune pe care le aveau şi pe care le luaseră cu ei tocmai în vederea întâlnirii speciale de a doua zi. Sătui de somn, dornici de zbenguială, copiii s-au trezit devreme, intrând în grija mătuşii, maiorul şi consoarta zăbovind, până mai târziu în pat, nu lipsiţi de îngrijorare. Au luat micul dejun pe la zece, după care maiorul a socotit de cuviinţă să meargă până la reşedinţa regală în vederea unor precizări, mai ales a orei la care poate avea loc vizita, asta deoarece ştia că programul Majestăţilor Lor este unul foarte precis, stabilit pentru fiecare oră a zilei. Regina Maria, regele Mihai şi celelalte doamne din suită erau plecaţi deja de peste două ore, maiorul fiind întâmpinat de una dintre femeile care trebăluiau prin casă, şi informat, din partea reginei, că vizita este aşteptată, neapărat, la orele optsprezece ale zilei. După prânz, şi-au îngăduit două ore de odihnă pe terasa din dosul casei, apoi, înainte de orele patru au început pregătirile, mai întâi îmbrăcându-şi copiii cu hăinuţele de sărbătoare, apoi fiecare dintre părinţi îmbrăcându-se separat. Vasilichia, într-o rochie verde din catifea de mătase, până la jumătatea gambei, cu un decolteu pătrat şi mâneci lungi, de o eleganţă deosebită. Pe cap purta o pălărie strâmtă, Cloche, cu un mic bor în faţă, din acelaşi material ca şi rochia, decorată în partea de sus cu şiruri de flori mici. Cerceii asortaţi cu un şirag de perle completau ţinuta dându-i o distincţie care nu putea fi trecută cu vederea. La plecare avea să-şi ia pe de-asupra un mantou scurt şi larg, cu guler simplu şi îngust. Pentru maior era mai simplu, militarii nu aveau decât varianta uniformei la întâlniri cu membrii casei regale, sacou kaki cu două rânduri de nasturi metalici, strălucitori, cu diagonală de pe umărul stâng pe sub braţul drept, pantalonii strâmţi, de guloare gri fiind purtaţi în cizme negre, lungi până sub genunchi, lustruite oglindă, iar pe cap boneta din acelaşi material, decorată cu penaj tricolor, propriu uniformei de ceremonie.
- Este o femeie frumoasă regina, aşa-i? l-a întrebat Vasilichia pe maior, netezindu-i reverul şi aranjându-i pămătuful tricolor al bonetei.
- Este într-adevăr o femeie frumoasă, ai să vezi, dar regina mea este aici, neînchipuit de frumoasă!
Împotriva aşteptărilor maiorului, după ce li s-a deschis poarta arătându-li-se unde să parcheze maşina, şi au fost conduşi toţi cinci într-o încăpere cu mobilier puţin, care înconjura trei măsuţe joase, aproape simultan şi-a făcut apariţia Majestatea Sa Regina Maria a României, singură, neînsoţită de vreuna dintre doamnele din suită, Majestatea Sa Regele Mihai, lipsind şi el.
- Bine aţi venit! i-a primit regina ieşindu-le în întâmpinare pentru a-i saluta, cu o bucurie evidentă, trădată de privirea caldă şi zâmbetul firesc.
- Bună seara domnule maior, mulţumesc pentru vizită!