Își așeză cărțile în bibliotecă în ordine alfabetică și văzu că nu-i era pe plac peisajul. Îi parea vulgar. Parcă ar fi cumpărat volumele din vreun talcioc ilegal și la repezeală, asta îi inspira. A încercat apoi să le pună în rafturi după mărime. Deși efectul era mai practic, acum i se părea că a cumpărat cărțile doar pentru a decora pereții și le dădu jos. Le puse la loc dar în ordinea cronologică a scrierii lor după ce le investigă autorii pe internet. Era mai bine dar tot nu-l convingea așezarea lor. Prea logică, își spuse și le reașeză după culoarea coperților, de la deschis la închis. Prea multă pedanterie, concluzionă și goli biblioteca din nou. Le-a așezat la loc după criteriul firului poveștilor din ele, ca în marile biblioteci antice. Știau ei cel mai bine!, gândi și le admiră așezarea. Era mult mai bine dar tot nu era mulțumit. Le puse atunci după genul lor, poezie, roman de dragoste și biografie, se dădu trei pași înapoi și le privi. Se întoarse la volume și lăsă spații între ele. Iar se îndepărtă să le vadă; nu era rău dar parcă aveau nevoie de ceva în plus, un amănunt care să îmbunătățească totul... Își dădu seama că trebuie să-și îmbogățească biblioteca, da, făcu și mai mult spațiu între cărți pentru viitoarele achiziții și își contemplă munca laborioasă. I se păru aproape perfect. Doar aproape, pentru că ceva încă nu funcționa. Își dădu seama cu greu: o bibliotecă nu putea sta într-un colț de dormitor întunecat! Un altar al cărților trebuie așezat în inima casei pentru a străluci! Doar așa ar atinge perfecțiunea! Drept pentru care strânse solemn cele trei cărți și le duse la loc pe masa din sufragerie.