Ramură lângă ramură de brad și, printre ele, precum vârfurile de ace, lumini, care pulsează pe cerul întunecat, stăpân pe oboseala fiecărui ceas al zilei, mi-au adus copilăria din amintiri. Un basm, puternic și frumos, ani de iubire și seninătate, în îndepărtarea cărora am păstrat chipurile părinților și bunicilor; ani, în care a nins cu pace peste florile sufletului și fiecare "Mulțumesc, pentru că te-ai deschis", pe care l-am rostit în gând, a fost înghițit în norii de fulgi.