Era un estet desăvârșit și considera că fusese aruncat în brațele celui mai mare noroc când și-a luat garsonieră la marginea orașului și a observat că în fiecare zi îi defilau prin fața blocului mulțimi de oameni minunat îmbrăcați în stiluri diferite, din timpuri diferite, cu accesorii de un bun gust desăvârșit, pășind în liniște, niciodată grăbiți și afișând un zâmbet general sincer, deloc conform cu timpurile curente. Esplanada dintre blocul de garsoniere și clădirea gri închis în spatele căreia începeau câmpuri infinite de recolte și pâlcuri de arbuști pitici se transforma cotidian într-o pasarelă neașteptată a modei, cu manechine de toate vârstele. De atâta încântare zilnică abia după trei luni a observat cu atenție literele de deasupra intrării clădirii gri: "Crematoriul Cenușa". A intrat la idei. A doua zi, la ședința asociației de locatari a aflat că doar el vedea defilatul oamenilor frumos îmbrăcați de pe esplanadă și și-a amintit că bunicul mort în război îl învățase, când îl vizita în vis, cum să vadă frumusețe și dincolo de fantome și de moarte, drept pentru care chiar din următorul sfârșit de săptămână și-a programat lungi plimbări prin cimitire, spitale de oncologie, poduri și căi ferate preferate de sinucigași și prin azile de bătrâni. Pentru concediu se gândește să-și caute un sejur în Gaza.