Mai mult decât un pasionat al amorului, Elorian Eleftorescu era un amant al literaturii, un timid perfect care se ascundea după un zid de hârtie și cerneală tipografică. Elorian Eleftorescu considera sexul o pauză activă și plictisitoare între două ședințe pasionale de lectură, și chiar dacă știa că toate domnișoarele care îi trecuseră prin pat gândeau că pasiunea lui pentru literatură era doar o poveste, o vrăjeală, el știa că poveste și vrăjeală erau doar pasiunea lui pentru sex și nu mărturisea niciuneia, ar fi fost luat de mincinos. Elorian Eleftorescu le aducea întotdeauna acasă sub motivul de a le arăta minunata lui bibliotecă iar ele știau că nu să vadă biblioteci se duceau, ci pentru că Elorian era tandru și bun, dulce, de o sfioșenie erotică încântătoare, drăgăstos și delicat. Elorian le băga direct în dormitor pentru că acolo îi era literatura și în timp ce el își privea rafturile cu absolută excitare, ele priveau patul cu același sentiment. Apoi Elorian lua în mâini, cu mare atenție, un volum la întâmplare și le citea poeme, povestiri, istorii fascinante. Se așeza pe pat lângă ele iar ele se întindeau pentru a fi citite, se lansa Elorian la lectură în timp ce ele întotdeauna, dar întotdeauna îi luau cartea, îi dădeau jos ochelarii și toate celelalte impedimente și îl devorau cu săruturi, îl sufocau cu îmbrățișări, îl asurzeau cu gemete. Atunci, Elorian Eleftorescu privea cu coada ochiului la carte și gândea, o dată în plus și trist ca niciodată înainte, că nu va întâlni în veci vecilor o femeie cu care să împartă visul de a considera sexul ca pe o pauză activă și plictisitoare între două ședințe pasionale de lectură.