agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 31 .



Poveste pur ÅŸi simplu
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sextus Empiricus ]

2025-01-26  |     | 





În camera de hotel în care scriu. Pe malul Mării. Adorm târziu în noaptea de sticlă lichidă, cum numai unele nopți întârziate din vară în toamnă pot exista și în care luna își face de cap. Adorm târziu și mă aflu în acea stare "între". Între vis și realitate. Care Realitate? Între o Realitate și Alta. La fel de reală ca și Prima. În starea de "între" în care lucrurile capătă o pregnanță deosebită a altui Real, la fel de real ca și celelalte două. Mă trezesc în lumina magnetică, de mercur, a lunii ce taie o cale precis delimitată în apa calmă, vag vălurită … Calea - drum fără sfârșit - văzut în perspectivă în apa Mării, început din fereastra camerei de hotel și care se pierde undeva, în orizont…Este totul atât de ireal, cum numai o realitate foarte puternică poate fi…Și - deodată - o văd: este ea, moarta tânără, frumoasă, cu părul despletit, ud, plin de alge, care îmi bate, acum, în fereastră să îi deschid… ajung la fereastră, acolo n-a mai rămas decât semnul nostru, pe care-l ştiam, îl ştim amândoi atât de bine...când unul dintre noi pleacă pe neaşteptate pe negândite, lasă semnul ca zălog, că se va întoarce peste o clipă sau peste un timp mai lung sau mai scurt, orice s-ar întâmpla…
*
J, dacă vei citi vreodată acest text, deşi nu vei putea după accidentul acela stupid, dar ştiu că-l vei simţi: este vorba de o vibraţie, care nu se pierde, nu poate să se piardă, atunci vei afla că pe aici se naşte şi se moare în continuare tot timpul. Tu, ce mai faci, iubito? Eu, bine mulţumesc…

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!