În cadrul unui proces de vrăjitorie ținut în 1593, inchizitorul (un nobil căsătorit și tată a trei copii) văzu un clitoris pentru prima oară în viața sa. Vrăjitoarea fusese adusă legată în sala de judecată, goală și cu picioarele larg desfăcute pe buturuga care îi ținea loc de scaun. Inchizitorul s-a apropiat de ea, mirat, și a identificat protuberanța roz a vrăjitoarei ca fiind un sfârc al diavolului, dovadă concludentă, după spusele sale, de vinovăție a femeii judecate. Ba mai mult, nu putu rezista unei atracții de-a dreptul malefice (tot după spusele sale ulterioare) și, după ce se așeză în genunchi în fața vrăjitoarei, începu să o caute de lapte cu gura și apoi cu limba sau de oricare altă neașteptată licoare a diavolului în "sfârcul" dintre picioarele acesteia. Asistența era entuziasmată de profesionalismul acuzatorului iar judecătorul se arăta satisfăcut de alegerea acestuia pentru a trimite vrăjitoarea la rug fără putere de tăgadă. Nu trecu mult de la căutările orale ale inchizitorului și femeia dădu capul pe spate și începu să geamă, să transpire și să dea ochii peste cap. Lumea murmura lămurită că diavolul intrase din nou în ea și frica pusese stăpânire peste sală. Fapt următor, inchizitorul se ridică, făcu semn soldatului de gardă să-i taie vrăjitoarei legăturile de la mâini și de la picioare și o târâ după el în camera alăturată, destinată, în mare măsură, depozitării de lemne pentru soba tribunalului. Se crezu că inchizitorul va ieși de acolo cu însuși dracul de coarne, așa se duse de hotărât, oferind proba fizică supremă a răului pe pământ. Se auziră horcăieli, icnete, țipete de sub mâini puse la gură, oftaturi și apeluri către însuși Dumnezeu. Omul legii ieși transpirat din camera cu lemne, roșu peste măsură și cu bale la gură. Când își recuperă suflul, ridică o mână și ceru atenție maximă. Vrăjitoarea apăru în urma lui, la fel de transpirată și îmbujorată. Inchizitorul o apucă de păr cu o mână iar cu cealaltă arătă firul de lichid albicios ce șiroia dintre picioarele ei, lapte diavolesc din sfârcul răului, așa cum presupusese și cum, cu autentic profesionalism, era în măsură să arate publicului și onoratei instanțe. Destinul vrăjitoarei fusese pecetluit. În piața publică, rugul era aprins în timp ce o gloată nerăbdătoare cerea moarte și spectacol.