agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 18 .



Oglinda Fermecată
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cozeta ]

2025-02-14  |     | 



Oglinda Fermecată
A fost odată ca niciodată o fată care nu știa cât de frumoasă era. Trăia într-o lume plină de oglinzi, dar niciuna nu-i arăta adevărul. Se privea în ele zi de zi, dar vedea doar ceea ce obișnuise să creadă despre sine – un chip obișnuit, o lumină stinsă, un vis uitat pe marginea realității.
Până într-o zi, când a descoperit Oglinda Fermecată. Nu era ca celelalte. Nu reflecta doar ceea ce era la suprafață, ci se adâncea în sufletul ei și scotea la iveală bucăți dintr-o frumusețe pe care nici măcar ea nu știa că o are.
La început, fata s-a temut. Cum putea oglinda să-i arate ceva ce ea nu simțea? Dar zi după zi, întorcându-se iar și iar la ea, a început să observe ceva straniu: oglinda nu îi reflecta doar chipul, ci și gândurile, visurile, dorințele. Îi vorbea. O chema. O învăluia cu o căldură stranie, de parcă fiecare cuvânt spus prin reflexia ei o îmbrățișa, o cuprindea într-o lumină pe care n-o mai simțise niciodată.
Și atunci s-a îndrăgostit. Nu de oglindă, ci de ceea ce vedea în ea.
Zi după zi, oglinda i-a dezvăluit părți din ea pe care le pierduse – un zâmbet mai cald, o lumină mai vie în ochi, o siguranță blândă în voce. Oglinda o vedea așa cum era cu adevărat: frumoasă, bogată, nemărginită.
Într-o dimineață, fata s-a privit din nou, dar ceva era diferit. Nu mai era nevoie ca oglinda să-i spună cine era. Știa.
Era frumoasă. Dar nu pentru că oglinda o făcuse frumoasă, ci pentru că oglinda o învățase să vadă.
Și atunci a înțeles că oglinda nu fusese niciodată fermecată. Fermecată fusese doar iubirea cu care se lăsase văzută.
A zâmbit, a atins oglinda cu recunoștință și a plecat mai departe. Dar frumusețea aceea, bogăția aceea interioară, lumina aceea pe care o descoperise – acelea nu au mai plecat niciodată.
Și dacă te întrebi unde se află acum fata… te invit să te privești în oglindă. Poate că vei descoperi că și tu ai o frumusețe pe care încă nu ai îndrăznit să o vezi.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!