- Alo, bună dimineața. Sunteți domnul Costică Pelican?
- Dda, da! Cine-i acolo?
- Mă numesc Irina Buruiană și vă telefonez de la bancă în legatură cu ratele de la cardavantaj.
- Tună didineața. Ce-i cu rarele mele?
- Poftim? Ãă…, vroiam să vă anunț că mâine dimineață trebuie să achitați suma de un milion de lei. A trecut scadența.
- Cât??
- Un milion lei vechi.
- Alolo! Dar abia am cumcărat un vetelizor.
- Ce-ați făcut?
- Romnișoară, când mă venerez mă bâlbâl. Enervez!
- A! Vă bâlbâiți?
- Da, ce nu-i clac?
- Nimic. Spuneți-mi vă rog dacă sunteți domnul Pelican…
- Da, romnișoară! Sunt Prostică Colican și am credit la bancă… De ce râdeți? Nu vă premit!
- Mă scuzați vă rog…
- Să nu râreți că lucrez la Jinisterul de Mustiție!
- Ãă… Iertați-mă. O să… o să achitați restanța mâine?
- Vă rog! Sunt fregier titulent! Grefier! Titular.
- Stiți, ăă… Liniștiți-vă puțin ca să vorbim și noi ca lumea…
- Mă scoaleți din rărite! Asta fac!
- Ce scol?
- Din sărite!
- În sfârșit ceva ce-am înțeles!
- Pac de flac!
- Iar începeți?
- Nu pii floarcă!
- Poftim?
- Ce?
- Puteți repeta?
- Ãă…, nu fii poarcă!
- Mă insultați, domnule Pelican.
- Ce știi mata?! Numai unul e Prostică în Mustiție! Ãă…, justiție… Așa!
- Bun, atât am vrut să vă comunic, domnule Prostică Colican. Mâine trebuie să achitați rata restantă.
- Cum? Cum ați zis?
- Cum am zis, ce?
- M-ați țignic... Jignat! Te-ai cus pe dopcă, romnișoară! Copcă!!