Ieri, în amurg, vântul bătea de la nord și, sub talpa lui curată, mai foșneau încă tăcerile imaculate ale buricului iernii de altădat': "Să pășim benevol și oarecum resemnați, gata a ne cere iertare, așa... pe un covor imaginar de zapadă vopsit în roșu, la capătul de apus al câmpiei!" - am suspinat.
Atâtea miracole au năpădit dintr-odată și dealurile cenușii prelungeau arderea apei de fosfor. Și a-nceput a ninge și a nins cu disperare, dar, în loc să stea zăpada, cădea noaptea. Cum mai ningea! Noi nu mai eram cenușii, noi tremuram de emotie...Inimile nostre zăceau de plăcere...
Ninsoarea cade murmurând și-astupă paradisul prin care trecuse ciuma albă a muzicii suave a îngerului și a florilor de gheață. Aceste ore dulci, când frigul e mai pur și-n depărtare tremură doar aripile de mătase ale îngerilor ca o vibrație de corzi de harpă, picură peste captele noastre ca stelele pe arce de lumini și-aproape că le auzi...Răsărea luna ca o tăcere...Porumbelul nopții zboară dintr-o stea într-alta ca un abur de scântei înghețate, ca un cerc de lumină oglindit în sine...
"Pe această zapadă nu aș scrie nici un cuvânt" strigi tu - căci de argintul ei mi-a fost plin somnul" și pășești pe această zăpadă învățată pe dinafară, povestită de toți, ca și cum ți-ai plimba degetele pe albul ei - mormânt transparent al unui început de gând.
Scriu semne peste zăpezi cu tălpile goale - iar dansul pe zăpadă mi le arde. Eu joc azi pe jarul gheții și gheața-i o piele moartă... iar rănile coagulează bezna...Sângele mi-l strâng în cubulețe de gheață...
Este zăpada pe care cu grijă am așezat oboseala unui picior rănit. Prin zăpadă, beți de dansul nuntirii, fluturi-flori plutesc peste inimile noastre înghețate. Viscolul a șters cuvintele-speranțe.
Nu-ngădui scrisul acestui mesaj ce miroase a sânge proaspăt îmbălsămat. Un eșafod de cuvinte s-a înălțat în câmpia pustie. Scrie vântul, scriu norii albastre epistole, îmbibate cu lacrimi.
Undeva între ninsoare și noapte ți-am strivit strigătul cu gura deschisă. Se-mbracă dimineața în zăpezi să culeagă masca mortuară a îngerilor căzuți. Albastrul din ferestre al dimineții rămâne suspendat în aer. Iar dansul umbrelor desperecheate nu ne este îngăduit. Nici visul cu tălpile goale. Îngeri vor netezi zăpada cu aripile lor.