agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2057 .



Imagine de calatorie
proză [ ]
(sub ochii mei...tacerea unui vis)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SilverNox ]

2005-10-11  |     | 



Pornesc de dimineață fără vreun un țel clar spre...niciunde. Ce țintă sublimă! Îmi închei în grabă paltonul prăfuit și împroșcat ieri de un sofer prea determinat să ajungă și el ca mine, tot către barul "Nicaieri" de pe strada "Acolo" la nr. 0.
E locul nostru de întâlnire, al uitucilor proletari și vorbitori de nimicuri pline de substrat cu miros de Scânteia și ceai de mentă, la umbra fumului de Carpați fără, sorbind din cafele slabe de zi cu zi îndulcite cu monopol, admirând pereții murdari și plini de igrasie.
Azi n-am să merg acolo, chiar dacă ne-a promis Mariana ca ne face cadou vreo doua,trei romanțe ce le-a învațat hălăduind prin Paris anul trecut. Azi vreau să mai vad incă o dată bulevardul Triștilor, pe unde nu demult eu și Gicu pierdeam vremea în cautare de vreo bere rece, depănând cică amintiri de prin liceu,în confuza noastră luptă cu timpul liber primit cadou după ce ieșeam din uzină.
Pășesc grăbit pe străzile proaspăt umezite de ploaia scurtă de vară,admirând praful care se ridică încet deasupra mea și țânțarii hămesiți adunându-se pe la felinare.
Pensionarii speriați parcă își adună de prin balcoane hainele ude ce n-au apucat să le culeaga inaintea ploii, blestemându-și uituceala și telenovela prea lungă la care au stat cu sufletul pe buze, așteptând finalul deobicei fatidic.
În spatele meu se ceartă doua țigănci de la o pereche de șlapi de gumă, de parcă ar fi fost tezaurul național, doamne, ce oameni! Și mă întreb, mai am voie oare măcar să mă mir? Că cine știe, poate se confiscă și asta daca n-am grijă mare...
Ignor și merg mai departe.
Off, parcă nu mai găsești terase ca altădată, pline de lume zâmbitoare, însetată de povești nemuritoare de partid și de berea care curgea parcă la robinetul după-amiezilor toride. Atata supărare-n oameni mai rar. Și pe zi ce trece e tot mai urâtă bestia devoratoare a zilelor noastre mai toate insignifiante și demoralizante.
Uneori mâ gândeam să-mi vând sufletul, dar nu diavolului, ci tocmai lui Dumnezeu, în schimbul unei clipe în care aș afla cine sunt eu, de ce sunt eu, cine sunteți voi, cine sunt ei...da...suntem doar praful din atmosfera viselor noastre...nimic mai mult...deocamdată așa tind să cred cu tărie.
Și merg mai departe...tot orașul pare azi doar o imensă cavernă părăsită de mult de umanitate și divinitate. Noi nu suntem acolo, robotizăm doar o atmosferă sumbră, mucegăioasă, îi dăm un titlu și ne încăpățânăm s-o locuim de parcă altceva n-am avea mai bun de făcut toată viața. Și toate se derulează astfel ca într-un film american prost, de categorie B, în care poți anticipa absolut tot fără să ai vreo importantă cultură cinematografică.
Asta ne definește oare? E asta tot?
Ce-ar fi sa mă întorc îar în Nicăieri? Poate că Mariana-mi va cânta că la Paris e mai frumos...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!