agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-01 | |
- Asai, Raphael a fost inchis, dupa cum ai spus, zise Hido, dar germenii decaderii au contaminat deja omenirea.
- Vor fi distrusi si recladiti, iar pentru ca iti plac atat de mult, vor fi lasati in grija ta. Cel putin o vreme. Hido jubila, dar nu voi ca bucuria sa i se citeasca pe chip. Dimpotriva, paru ganditor. - Imi vei lasa oamenii mie? intreba el. Nu te temi ca ii voi folosi pentru a obtine razbunarea? - Vei fi desigur supravegheat, ii raspunse Asai. Depinde doar de tine pentru cata vreme. Stia desigur ca Hido va incerca sa se foloseasca de oameni, dar cata vreme acestora le era uitla interventia lui Hido, nimic nu avea sa se intreprinda impotriva acestuia. - Ai spus ca vor fi distrusi, spuse Hido. In ce conditii se va face acesta curatire? - Asta o las la voia ta, ii raspunse Asai. Eu unul ti-as sugera potopul. In memoria planetei vei gasi toata informatia de care ai nevoie pentru a recladi lumea acesta cand apele se vor fi retras. - Ploaia, facu Hido ganditor. Sa inundam totul, pentru ca apoi viata sa renasca. Pamantul va fi din nou acoperit de ape la fel ca la inceput ... minunat. - Ia aminte Hido, este unica ta sansa la o eternitate cat de cat linistita. - Nu trebuie sa imi reamintesti asta mereu, zise Hido printre dinti. Urma o pauza, apoi Hido incheie discutia: - Atunci potop va fi! - Timp de patruzeci de ani a tot plouat si timp de alti patruzeci apele au acoperit pamantul. A venit vremea ca viata sa renasca, spuse Hido. - Doamne, lumea va fi ca inainte? intreba Zobb. - Ce rost ar avea atunci sa o cladim? Va fi o lume noua, Zobb. - Va fi lumea pe care ne-ai promis-o cand a inceput razboiul? - Departe de lumea aceea, dar va fi o lume noua. Dupa cum stiti, avem limitari si suntem in permanenta supravegheati, asa ca lumea noua va avea limitari. - Dar, Doamne, in Citadela putem construi orice, departe de privirile lui Asai. Insuti ai spus ca nici macar el nu poate penetra acolo. - Odata cu lumea exterioara, vom construi lumea interioara, pe modelul lumii pe care v-am promis-o. Atentie, insa, tot ceea ce se va cladi in interior, acolo va ramane. Cel putin pentru primele mii de ani. - Avem intr-adevar libertatea de a recladi lumea? - Pe modelul existent in memoria planetei, da! raspunse Hido. - Vom incepe cu ziua intai? intreba Catana. - Nu crezi ca ar fi o irosire nejustificata de timp si energie? Fireste ca vom reconstrui totul plecand de la momentul potopului. Informatia omului exista iar ea contine nivelul de dezvlotare la care i-a fost omului permis sa ajunga pana atunci. Urma o pauza, apoi Hido spuse mai mult pentru sine: - Tata, ai facut gresala de a-mi lasa singura poarta prin care Te pot atinge. L-ai creat pe om dupa chipul si asemanarea Ta, iar el va insemna distrugerea a tot ce ai creat, chiar si a omului insusi. Am asteptat oportunitatea pe care Tu, prin Asai, Te-ai grabit sa mi-o oferi. Nu voi face aceeasi gresala ca Raphael. Eu cunosc mai in detaliu structura, firea si capacitatea omului. Prin om imi voi gasi razbunarea. Voi face ca omul sa ajunga exact opusul sau, opusul Tau, Parinte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate