Cerul avea să apună iar...incepea să iși strangă încet cărțile pe care nu reușise incă să le vândă...
Îmi aduc aminte că atunci când l-am cunoscut întâia oară căutam cu disperare un manual și speram să îl găsesc acolo...Nu știu nici acum ce m-a făcut să mai rămân o clipă ... o carte?sau o pură întâmplare?Nu știu...imi aduc aminte doar că la un momendat am luat o carte în mână și am spus „O cumpăr.” Iar el mi-a răspuns „Nu! Domnule aceea nu vi-o pot vinde!”nu l-am crezut si am scos banii punându-i pe tarabă in ideea că ii va lua.A rămas in fața mea făra a se atinge de bani ...M-a uimit chiar tind să cred că m-am speriat și am intrat in panică,eram incă mic ,nu trecusem de 13-14ani, până atunci nu intrasem in niciun anticariat și sincer fiind nici pe la librării nu treceam prea des,nu știam cum ar trebuii să arate un anticar,îl credeam un simplu vânzător ca oricare altul cu carte de muncă și program de opt ore,așa că nu l-am tratat mai altfel decat pe țiganul de la blugi sau tantia de la gogoși...ceea ce m-a înspăimântat a fost faptul că m-a refuzat,nimeni nu mă mai refuzase până atunci știam că toți comercianții încearcă să își vândă marfa și dacă se poate să te înșele și cu siguranță m-ar fi putut păcălii mai ales pentru un necunoscător ca mine care nu citise mai mult de trei cărți.Am intrat in panică,m-am făcut galben, și cred că doar printr-un reflex am reușit să scot două cuvinte „de ce?”... S-a uitat la mine și mi-a spus „Domnule,știți nu vi se potrivește,acea carte nu e pentru dumneavostră!Sincer să fiu...sunteți primul client al meu care nu a ales cartea care trebuia...”