Jay says: preambul


“Între lumea teoriei cuantice și epistemologie la un capăt al spectrului, și cea a sexului și durerii la celălalt, exista un fel de purgatoriu populat doar de fantome.”
A. Huxley, Geniul și zeița




Jay este un băiat care scria. Producțiile sale, ca ale multor tineri bine crescuți, nu sunau rău. Iată câteva mostre:
“Un ecou esențial îmi scăpase până atunci, - și nu nopții i se cuvenea imputată sleirea forțelor noastre, ci unei solidarități a avertismentelor, unei înmărturitoare fraternizări a contrariilor – când l-am descoperit ascultând cu înduioșare perorațiile omulețului aceluia, Elmore Leonard – făptură creață și coșcovită ce arbora sub imperiul surâsului intransigent de piroman o șepcuță cafenie, gen Henry Miller -. M-a izbit din plin neputința lui de a se despărți de lumea întregii sale puteri și mi-a fost clară deodată esența ratării: amânarea singurului abandon salvator, renunțarea la zeeasca ipostază a tinereții.”
“Impostura lui, cu siguranță, nu se datora acelei incurabile deficiențe a minții pe care o numim, cu dezgustătoare sfioșenie, mediocritate și pe care o serbăm adesea – plini de generozitatea unor complici -. Nu, adevărul este că el se resimțea din plin după atacurile măcinătoare ale unei maladii familiare îndeobște atleților celor mai disciplinați; câteodată, în toiul antrenamentelor sale crâncene, îi venea să lase totul în plata Domnului și să înfulece un sandviș cu șuncă. Era un veșnic dezertor și urma să fie descoperit cât de curând.”
Când l-am cunoscut, Jay începuse deja să se rușineze cu ceea ce publicase. Acum Jay este un băiat serios, pe care poți pune bază. Mi-a povestit, într-o seară, că își dorise să fie un Tom, Tom Sawyer mai precis, acel Tom. Dar am ajuns, conchisese el, învățătorul cel rău, acela care îl pedepsește pe Tom pentru ruperea unei planșe din cartea de medicină ascunsă în pupitru.