agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-19 | | Înscris în bibliotecă de Erika Eugenia Keller Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pîni, si celalalt doua pîni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, lînga o fîntîna cu ciutura, scoate fiecare pînile ce avea si se pun sa manînce împreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mîncare. Tocmai cînd scoasera pînile din traiste, iaca un al treile drumet necunoscut îi ajunge din urma si se opreste lînga dînsii, dîndu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mîncare, caci e tare flamînd si n-are nimica merinde la dînsul, nici de unde cumpara. - Poftim, om bun, de-i ospata împreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci, mila Domnului! unde manînca doi mai poate mînca si al treilea. Calatorul strain, flamînd cum era, nemaiasteptînd multa poftire, se asaza jos lînga cei doi, si încep a mînca cu totii la pîne goala si a bc apa rece din fîntîna, caci alta udatura nu aveau. Si manînca ei la un loc tustrei, si manînca, pana ce gatesc de mîncat toate cele cinci pîni, de parca n-au mai fost. Dupa ce-au mîntuit de mîncat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din întîmplare, celui ce avusese trei pîni, zicînd: - Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamita de la mine, pentru ca mi-ati dat de mîncare la nevoie; veti cinsti mai încolo cîte un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flamînd ce eram. Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai ramîn oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba în vorba, cel ce avuse trei pîni da doi lei celui cu doua pîni, zicînd: - Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dînsa. Ai avut doua pîni întregi, doi lei ti se cuvin. Si mie îmi opresc trei lei, fiindca-am avut trei pîni întregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii. - Cum asa? zise celalalt cu despret! pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramînea? - Cum sa fie? zise cel cu trei pîni; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pîni, iar tu, de la doua, si pace buna! Acum, însa, noi am mîncat degeaba, si banii pentru pîne îi avem în punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul pînilor ce am avut. Mai dreapta împarteala decît aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfîntul… - Ba nu, prietene, zise cel cu doua pîni. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramîie. - Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multumesti. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am tîrît prin judecati de cînd sunt. Si asa, pornesc ei la drum, cu hotarîrea sa se judece. Si cum ajung într-un loc unde era judecatorie, se înfatoseaza înaintea judecatorului si încep a spune împrejurarea din capat, pe rînd fiecare; cum a venit întîmplarea de au calatorit împreuna, de au stat la masa împreuna, cîte pîni a avut fiecare, cum a mîncat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dînsii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pîni a gasit cu cale sa-i împarta. Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amîndoi cu luare aminte, zise celui cu doua pîni: - Si nu esti multumit cu împarteala ce s-a facut, omule? - Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gînd sa luam plata de la drumetul strain pentru mîncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întîmplarea de-asa, apoi trebuie sa împartim drept în doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Asa cred eu ca ar fi cu cale, cînd e vorba de dreptate. - Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de înapoieste un leu istuilalt, care spui c-a avut trei pîni. - De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul cu îndrazneala. Eu am venit înaintea judecatei sa capat dreptate, si sa vad ca dumneta, care stii legile, mai rau ma acufunzi. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume! - Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa. Ai avut dumneata doua pîni? - Da, domnule judecator, doua am avut. - Tovarasul dumitale, avut-a trei pîni? - Da, domnule judecator, trei a avut. - Udatura ceva avut-ati vreunul? - Nimic, domnule judecator, numai pîne goala si apa rece din fîntîna, fie de sufletul lui a facut-o acolo, în calea trecatorilor. - Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mîncat toti tot ca unul de mult; asa este? - Asa este, domnule judecator. - Acum, ia sa statornicim rînduiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarît care cîta pîne a mîncat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pîne în cîte trei bucati deopotriva de mari; cîte bucati ar fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pîni? - Sese bucati as fi avut, domnule judecator. - Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pîni? - Noua bucati ar fi avut, domnule judecator. - Acum, cîte fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? - Cincisprezece bucati, domnule judecator. - Cîti oameni ati mîncat aceste cincisprezece bucati de pîne? - Trei oameni, domnule judecator. - Bun! Cîte cîte bucati vin de fiecare om? - Cîte cinci bucati, domnule judecator. - Acum, tii minte cîte bucati ai fi avut dumneata? - Sese bucati, domnule judecator. - Si cîte ti-au mai ramas de întrecut? - Numai o bucata, domnule judecator. - Acum, sa stam aici, în ceea ce te priveste de dumneta, si sa luam pe istalalt la rînd. Tii minte cîte bucati de pîne ar fi avut tovarasul d-tale? - Noua bucati, domnule judecator. - Si cîte a mîncat el de toate? - Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator. - Dar de întrecut, cîte i-au mai ramas? - Patru bucati, domnule judecator. - Bun! Ia, acus avem sa ne întelegem cîte se poate de bine! Vra sa zica, dumneata ai avut numai o bucata de întrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati. Acum, o bucata de pîne ramasa de la dumneata si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? - Taman cinci, domnule judecator. - Este adevarat ca aceste bucati de pîne le-a mîncat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? - Adevarat este, domnule judecator. - Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pîne ai avut de întrecut, si aceasta, ca si cum ai fi avut-o de vînzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasul dumitale i se cuvine patru lei, fiindca patru bucati de pîne a avut de întrecut. Acum, dara, fa bine de înapoieste un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decît aceasta! Cel cu doua pîni, vazînd ca numai are încotro sovai, înapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat. Cel cu trei pîni însa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicînd cu mirare: - Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li cînta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui în veci si-n pururea la judecata. Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavînd chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, în toata viata lor, sa traga pe dracul de coada… Iar societatea buna ar ramînc nebîntuita. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate