Mai – Iunie 2004

Sori, lumânări și chibrituri


Parcurgeam cu privirea afișul și m-am hotărât. Merg să-l ascult pe domnul …. , nu-i pomenesc numele din motive lesne de înțeles. Îmi spunea cineva că muzica lui Brahms este cea mai densă și trebuie pe lângă inteligență o anumită stare pentru a o înțelege.
Prima oară am ascultat concertul pentru vioară și orchestră de Brahms în interpretarea lui Remus, apoi a lui Paul, a urmat Gabriel, o japoneză al cărei nume nu l-am reținut și în sfârșit, aveam ocazia să-l ascult încă o dată acum. Îl cunoșteam pe solist. De când primise premiul, dacă întâmplător mă întâlneam cu dumnealui, privea undeva în sus, pentru a nu mă observa, deși ne cunoșteam bine.
Vorba lu’ Anghelina mea, nu merită să-i acorzi atenția nici măcar vorbindu-l de rău!
Sunt de altă părere, dacă îmi place artistul, voi recunoaște asta, dacă nu, trebuie să-i spun ce m-a nemulțumit, atunci când voi merge în culise pentru a-l felicita.
Aveam totuși unele rezerve asupra lui, fiindcă-l ascultasem cu ani în urmă interpretând concertul în La Major de Mozart, acompaniat de Orchestra….. Am zis atunci, a doua oară nu merg să-l mai ascult, așa de tare mă dezamăgise.
Între timp, a evoluat, luase tot felul de premii, citisem în ziare că a fost inclus în primele zece personalități ale anului, așa că mi-a stârnit din nou curiozitatea.
Credeți că este puțin lucru să fii nominalizat în primele zece personalități culturale ale unei țări ?! fie acest clasament și numai pentru un an !
Un bun prieten, tocmai îmi spusese că a primit o scrisoare din Anglia în care I se cerea să nominalizeze zece personalități românești care vor figura în Who’s Who. Tu pe cine propui ?_a întrebat el. Este o temă de reflecție, i-am răspuns. După mai multe zile, i-am mărturisit că m-am gândit la zece personalități culturale de-a lungul timpului …o listă absolut subiectivă, am adăugat …. Mihai Eminescu, Ștefan Odobleja, George Enescu, Mircea Eliade, Nicolae Paulescu, Gogu Constantinescu, Constantin Brâncoveanu, Constantin Brâncuși ,Nicolae Iorga și … Cine să mai încapă ? Ar putea fi Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Traian Vuia, I.C. Brătianu, Dumitru Stăniloaie … și aș putea să continui.
Vă dați seama ce dispută furtunoasă a început pe marginea “ierarhiei” stabilite de mine? Să vă spun care au fost argumentele mele.
L-am ales pe Mihai Eminescu nu pentru că are aura poetului național unic, cu o viață tragică, un polemist desăvârșit, chiar om de știință. L-am “clasat” așa pentru un singur vers, “Nu credeam să învăț a muri vreodată … “Aici este inclusă o filozofie valabilă în lumea toată, pentru tineri, bătrâni și reprezintă dilema dintotdeauna a omului de a accepta că este muritor și totodată nemuritor prin spirit.
Un alt mare gânditor este Ștefan Odobleja. El a fost în stare să elaboreze de unul singur o teorie care a arătat că există o corespondență între procesele psihice ale omului și toate fenomenele ce se petrec în Univers. Pornind de aici au apărut, teoria calculatoarelor, robotica și cine știe ce ne mai rezervă viitorul.
Și poziția lui Enescu este surprinzătoare. Muzica înseamnă vibrație … Universul însuși este vibrație … Tocmai de aceea comunicarea prin muzică nu are nevoie de cuvinte. Muzica lui Enescu exprimă sufletul românilor așa cum este. E dificil pentru un străin să intuiască sufletul nostru, să-l perceapă, sau chiar să-l cunoască. Poate trăind în mijlocul româniloor își face o idee după mai mult timp despre noi… Prin muzică însă … acele straturi profunde din fiecare pot vibra și pot să intre în rezonanță cu ceea ce suntem … sau exprimă esența noastră.
Mircea Eliade pentru faptul că a afirmat cu tărie, Dumnezeu există în scânteia divină a fiecărui individ. Trebuie numai ca fiecare să trăiască astfel încât să nu-și rateze destinul, să conștientizeze scânteia divină și să-și urmeze calea conform acesteia.
La Constantin Brâcoveanu m-am gândit încă de când eram copil.. Dacă am înțeles propriul său sacrificiu, niciodată n-am putut accepta, cum a avut inima să asiste la decapitarea fiilor, când era suficient un singur cuvânt pentru a-i scăpa … Iar copiii l-au ascultat, în fața morții n-au abdicat nici ei de la principii și repere morale. Unul din fii i-a cerut, mi-e dragă viața tată, lasă-mă să trăiesc, voi trece la religia mahomedană … Nu fiule, a trăi în ocară și rușine, este mai grea povară decât însăși moartea și fiul a acceptat descăpățânarea. Și acum mă cutremur de tragismul acelei scene și nu cred că există în istoria vreunui popor o asemenea pildă…
Gogu Constantinescu este un inventator care pornind tot de la observații simple, vibrația sunetului, a ajuns la elaborarea unei teorii privind transmiterea energiei prin vibrații elastico-mecanice. Se știe că Gogu Constantinescu s-a întâlnit cu Thomas Alva Edison, voia să dialogheze cu acesta, … iar Edison i-a spus, ce nevoie ai de matematică și teorie ?! În invențiile mele și sunt atâtea, n-am folosit nici matematica, nici tot felul de teorii, ci numai observațiile practice …
Dacă i-aș analiza pe cei doi inventatori, aș spune că deși Edison este considerat cel mai mare inventator al timpurilor, teoria lui Gogu Constantinescu, sonicitatea, încă nu a fost pe deplin valorificată … La baza civilizației moderne stă curentul electric. Limitele tehnologiei moderne sunt impuse de anumite bariere datorate unor piese mari în mișcare și modul de transmitere a energiei mecanice dintr-un punct în altul. Tocmai aceste bariere sunt sparte de teoria sonicității.
Pe Nicolae Paulescu l-am trecut aici, fiindcă datorită descoperirii sale, insulina, a salvat în secolul XX mai multe vieți decât au pierit în toate molimele și războaiele acestui secol.
Pentru a completa “lista” am de ales între mai multe personalități. Dimitrie Cantemir, Nicolae Densușianu, Nicolae Iorga … Aș putea, pentru a fi împotriva curentului, să îl nominalizez pe Nicolae Densușianu că, după cum afirma Constantin Istrati (profesor și inventator) „rar s-a văzut un om mai hotărât în a-și sacrifica viața lui, el de 40 de ani nu mai trăia decât pentru un anumit scop, să părăsească toate plăcerile vieții, să se izoleze de lume, să renunțe la familie, să se despartă voit și hotărât de toate, pentru a-și consacra activitatea de care era capabil, realizării unui vis frumos ce ducea la desmormântarea unui trecut de aur al neamului său “…
Și pentru ce urmează căsuța devine neîncăpătoare …
Dar, fiindcă l-am amintit pe Nicolae Densușianu și a lui Dacie Preistorică, să ne amintim de două probe materiale din epoca neolitică necunoscute de Densușianu, care prin simbolistica lor validează vechimea spiritualității noastre, Gânditorul de la Cernavodă, cultura Hamangia și Hora de la Frumușani, cultura Cucuteni !
Statueta Gânditorul (descoperită la Cernavodă în 1956, datează din a doua jumătate a mileniului V și începutul mileniului IV î.Hr.) reflectă starea meditativă și contemplativă a Omului, vizavi de Sine, de lumea în care trăiește și în relație cu întreg Universul, pe când existența lui depindea de forța brațelor.
Cealaltă statuetă, Hora de la Frumușani (4000 î. Hr.) aparținând culturii neolitice de la Cucuteni, se găsește în Muzeul Arheologic din Piatra Neamț și ne arată capacitatea de abstractizare a artiștilor anonimi reflectată în Artă, cu cca. 6000 de ani în urmă, când se exprimau prin simboluri și semne. O astfel de tradiție multimilenară, a creat premisele ca tot un roman, Constantin Brâncuși să revoluționeze sculptura universală. Aceiași simbolistică, întoarcerea la esență, cu rădăcini în timpurile imemoriale ale acestui popor poate fi descifrată în celebrele sculpturi “Masa tăcerii”, “Poarta sărutului” și “Coloana infinitului”, sculpuri ce se află în orașul Târgu Jiu.
Să vedem cine mai încape în ultima căsuță liberă.!! Cum spuneam, înghesuiala e mare de tot !!
Mihai Viteazu i-a unit pe români pentru puțină vreme, administrativ, teritorial, dar românii sunt mult mai mulți, chiar în teritorii străine. Ei sunt uniți prin limbă și cultură așa că nici chiar pe I.C. Brătianu, făuritorul României Mari nu-l trec în lista mea. Poate ar merita Ștefan ce Mare și Sfânt fiindcă a fost o stavilă împotriva expansiunii otomane și a construit biserici unice.
Poate că lista ar trebui completată cu Petru Þuțea care exprimă esența inteligenței românești exprimată oral de mii de ani în maxime, legende, mituri … Timpurile sunt prea apropiate, constrângerile exterioare prea puternice, decantările încă nu sunt terminate … Așa că revin strict la interpretarea solistului în concertul pentru vioară și orchestră de Brahms. A reușit el să-mi transmită emoție ?! În loc să mă facă să vibrez, a executat o gimnastică a corpului, chiar exchibiții ca să-mi arate trăirea lui profundă. E doar un imitator !
N-a depășit stadiul acesta din ziua când l-am ascultat interpretând Mozart !
Tânărul aflat în primele zece personalități ale Anului de grație … ar fi putut să fie bec, dar nici lumânare nu e! doar un chibrit care se aprinde fiindcă are o măciulie de fosfor… și arde cu fum pentru cîteva clipe! …


Nicolae Aurelian Diaconescu