- Hai, intra acuma, nu sta in usa ca o sorcova, iese caldura, mama ei de treaba!!!
Leanta lu’ Cleste inca sta la usa nehotarata, cu ochii scotocind inauntrul casei dar cu picioarele bine infipte in pamantul clisos din fata usii. Verdeata sta o clipa cu usa deschisa dupa care o tranteste scurt in nasul Lentei, injurand indesat. “Fi-re-ai tu sa fii de tuta”. Din locul ei de dupa soba baba scoate capul si arunca o privire scurta inspre geamul afumat: “Se facu’ intuneric, Verdeato, da’ intuneric rau!”.
- Ce-ai babo, unde vezi intuneric? Ii abia amiaza, bausi ceva ori ce?
Baba se ghemuie in toale si tace cu gandul aiurea. La usa Leanta bate iar timid, cu degetele stranse in pumn. Verdeata ii face semn sa plece insa Leanta sta nemiscata in fata usii ca un stei de piatra. Induplecata tiganca se duce la usa.
- Da’ intra fa odata! – si pe usa deschisa cu zgarcenie se strecoara Leanta cu ochii tremurati in lacrimi.
- Ce faci fa, plangi? paru dintrodata Verdeata induiosata. Ia sa vedem, bani ai?
Cuvantul bani iteste iar capul babei de dupa cuptor cu gura pungita si ochii mari. Leanta scoate din san un teanc fosnitor de hartii noi si le intinde tigancii. Baba ranjeste larg peste gingiile fara dinti si se intoarce intre toale. Verdeata baga repede banii sub salteaua soioasa si trage doua scaune schioape langa masa.
- Hai, treci aici si zi, cum e treaba!
Leanta s-a apropiat cu teama si s-a asezat pe un colt de scaun, cu ochii in pamant si mainile innodata in poala.
- Ei, stii mata, coano Verdeato! zice si arata cu barbia undeva afara. Toata lumea stie.
Verdeata stie ea ceva, stie chiar mai multe decat altii ca doar nu degeaba ii vrajitoarea satului. Se uita cu mila la Leanta si-si scutura capul in semn ca intelegea ea cum vine treaba. Intinde pe masa niste carti soioase, cu colturi roase si margini crestate. Leanta priveste cu respiratia taiata si capul intins peste masa. De dupa soba baba sughite ritmic “Hac!” si Verdeata lasa balta cartile intinse si se duce tarsaind papucii sa-ii dea apa. Baba bea cu sete, apa ii curge in firicel subtire pe barbie. “Hac!” face din nou si Verdeata o impinge la loc intre toale cu-un branci. Vine la masa si se uita lung pe ochiul de geam inspre campul negru, cu pamant rascolit care mai poarta ici colo cate un petec de zapada cenusie. “Arara astia si p’aci, la vara o sa fie bine, mai luam si noi un snop de grau ceva acolo.”
- Fa daca-ai fost proasta, cine te puse, ‘ai? Stai acu si plangi ca proasta si ala ie-n targ bine mersi cu banul lu’tac-tu cu tot. Cleste ierea barbat destept, da-i lua naiba mintile. Zat! facu si se repezi catre pisica aramie care se urcase pe masa.
- Da’ mi-a zis ca ma ia, coana Verdeato, tata nu-i dedea bani asa degeaba, ce crezi mata?
- Mda, mormaie Verdeata cu ochii in carti, ia uite aici! si impunge cu degetul o carte. Aicisia zice ca ala e-nsurat cu una de verde, peste o apa, are si-un copil d-ai cam beteag. Intoarce cartile pe rand, fara graba, cu ochii mijiti. Da’ nu-i mare lucru de nevasta aia a lui, ii cam curva, uite ce de barbati are pe laga ia. Popa de rosu ii tac-tu care plange darul de bani. Mda, zice iar si-si freaca barbia cu dosul palmei. Pisica se urca iar pe masa si miauna alintat. Verdeata o impinge cu mana si mata cade cu o bufnitura.
- Auzi, fa proasto, ia uite aici: ii insurat cocoselul tau dar are o iapa de muiere naravasa rau. Cat a fost iel plecat si s-a iubit cu tine in sura la tac-tu aia si-a facut de cap cu tot regimentul – vorba vine.
Leanta ridica fruntea din poala si un zambet ii lateste buzele subtiri. O raza de speranta ii luceste in ochi. Verdeata stramba din gura, se foieste putin pe scaun, strange cartile si le amesteca repede. “A vazut ceva” isi zice Leanta si-si face semnul crucii. De dupa soba se aude un crantanit ca de soarece si fata tresare speriata.
- Baba roade pesmeti, cica ii face bine! ridica si Verdeata din umeri. Isi trece mainile peste cartile rasfirate in evantai larg si suspina. Pana la urma sa stii ca ai sa ai noroc, asa-mi zice mie cartili astea. Vezi fantile asta care sta intre doua drumuri? Asta-i iel si uite cum nu stie pe unde s-o apuce, i-e mila da copil ca-i beteag, da’ parca tot nu s-ar duce la muierea lui. Si aci, si-si infinge unghia innegrita in carte, aci se arata norocul tau, uite-l cum se intoarce cu fata la tini cu dar cu tot.
Leanta transpira dintr-o data si se agata cu mainile de colturile mesei. Tiganca clatina din cap experta.
- Sa stai linistita, vini singur si o sa faceti nunta pana la iarna ailalta numai sa nu-l puna naiba pe tac-tu sa sara cu toporul pi iel. Vaz aicisa un scandal, parca s-ar bate, da’ trece si uite, dama rosie sta langa fantile da cruce. Hai, nu mai plange, gata!
Pisica miorlaie alintata si se freaca de piciorul mesei. Verdeata strange cartile si le innoada intr-un petec de carpa rosie cu patratele verzi. Leanta se ridica ametita de fericire “Daca a zis coana Verdeata apai asa o sa fie!”. Baba se uita si ea inspre fata si ridica un deget noduros aratand ceva afara. “Ii intuneric!!!” mormaie si intinde mana dupa cana de apa. Leanta sare repede si-ii da cana de tabla. Baba o apuca de mana si o trage inspre ea.
- Apai daca vrei sa stii afara ii intuneric!!! – ii zice la ureche si Leanta se uita cu frica in ochii cenusii.
- Baba spune prostii, las-o in pace! Sa mai vii si saptamana viitoare sa-ti mai spun cum e treaba cu ailalta, ai sa vezi ca o sa vie la tine, iti spun io.
Leanta isi mai face o data cruce si iese dand buna ziua. Verdeata priveste lung in urma ei in timp ce mata iese in curtea mocirloasa printre picioarele tigancii. Un nor mare si negru, aducator de viscol, se intinde peste cer.