Oglinda curata fu inlocuita de una cu dire de apa si pete de rugina agatata pe un perete scorojit. Nu mai reflecta chipul unei femei de 30 de ani ci pe cel al unei fetite Ce varsta avea oare atunci? Si nu mai era dimineata ci seara. Se urcase pe taburet si isi spala dintii cu ravna, prea multa ravna de parca doar asta ar fi fost de ajuns sa dovedeasca lumii intregi, vazute si nevazute, ca e o fetita cuminte. De obicei o mintea pe mama si isi dadea cu putina pasta pe buze, oricum nu-i pasa. De data asta fugise din camera fiindca nu mai suporta sa o vada asa. In fiecare zi, de la ora 4 dupa amiaza, pentru amandoua incepea cosmarul. Il asteptau sa se intoarca de la serviciu si cu cat minutele se transformau in ore cu atat stia ca va fi mai rau.
-Ti-ai terminat temele? o intreba cu un glas venind de undeva departe in timp ce se dezbraca de hainele bune si alegea un capot din mormanul de haine aruncate pe fotoliu.
I-ar fi placut sa ii astepte si raspunsul sau sa ii ceara caietele sau sa o asculte la lectii. Dar ea se inchidea in bucatarie unde, cu acelasi aer detasat de toate, facea repede una din mancarurile fara gust pe care trebuia sa le inghita in tacere.
Se ascunsese in baie de atmosfera grea ce se instala in sufragerie, nu era nevoie de cuvinte sa simta cum frica punea stapanire, cum crestea ca un animal alb in corpul mamei si cum o inlocuia incet si sigur. Bataile ceasului pareau sa se suprapuna pe bataile inimii, mai tare din ce in ce mai tare.
La radio era iarasi teatru sau muzica simfonica, volumul era dat incet pentru a suprinde momentul in care cheia se va rasuci in usa.
Se hotari sa rupa tacerea.
-Mai am o compunere la romana, te rog, nu vrei sa ma ajuti? Azi o sa vina la 11, avem timp, ii spuse cu o voce mai mica.
-De unde stii ca vine la 11? O fulgerase scurt cu privirea.
-Stiu eu, o sa vezi, avem timp pana atunci sa terminam.
-Pe unde o umbla nenorocitul ala de taica-tu, soptise in timp ce pixul incepuse deja sa alerge repede pe foaia de caiet umpland-o cu un scrisul rotund si caligrafic atat de cunoscut. Poate si-o fi gasit alta, continuase mama ei.
-Nu…
Nici nu o mai asculta, scria inainte absorbita de compunere.

Se mai privi o data in oglinda, luptandu-se cu teama ca atunci cand va deschide usa il va gasi pe tatal ei cazut pe hol, prea beat sa se mai poata tari pana in pat. De prea multe ori vazuse asta.
Spre usurarea ei insa, de partea cealalalta nu era decat o mutrita infuriata ce o astepta cu pumnii in solduri.
-Nu mai aveam mult si faceam pe mine!

inspira expira NU GANDI atinge impinge NU GANDI calca priveste fereste stanga dreapta NU GANDI NU VORBI NU GANDI NU GANDI
NU SIMTI