agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-16 | |
Ieri m-am jucat iara de-a tata si de-a fiul asa ca mi-am batut un cui in incheietura mainii stangi.
M-am confruntat cu niscaiva dificultati strategice la inceput, dar gratie perspicacitatii cu care am fost inzestrat, nici una dintre ele nu s-a dovedit insurmontabila. De exemplu, poate va intrebati cum de-am reusit sa tin cuiul si sa-l bat cu ciocanul in acelasi timp, dat fiind faptul ca numai o mana, mai precis cea dreapta, era disponibila? Ei bine, am apucat intre degetul mare si mijlociu floarea otelului lung de 12 centimetri si cu circumferintq de juma' de tol si m-am straduit sa-i fixez capatul terminat intr-un mic "plus" de metal intre bifurcatia vinetie a doua vene contingente. Eram nervos, asa ca varful se zbenguia ca acul osciloscopului la encefalograma unui schizofrenic. Cand tremurul s-a mai domolit nitel, am inchis ochii, mi-am luat inima in dinti si Zbang! ... a piscat putin, dar ganditi-va numai, boieri dumneavoastra, ce-ar fi fost daca dadeam pe langa. Problema acum era ca pocnitura fusese prea zdravana si varful se infipsese in podeaua pardosita asta vara cu parchet de esenta moale furat de niste dulgheri meseriasi din fabrica. Am tras in sus de bratul stang, in incercarea de a ma elibera din ridicolul tintuitului in mijlocul sufrageriei. In plus, la televizor era o telenovela in reluare si trebuia sa gasesc telecomanda pentru a schimba programul. Tentativele mele esuand, m-am intins resemnat pe spate si am inceput sa privesc plictisit tubul catodic aflat acum la talpile mele infasate in sosete rosii. Asa am atipit. Dupa o vreme durerea inceta sa mai conteze. Mai exista doar tambalaul vocilor tanguitoare de la picioarele mele care ma deranja cumplit. Cand nu am mai putut suporta bocetul lor sicofantic l-am strigat in ajutor pe tata: -Eli, Eli! iar el aparu prompt de la servici, unde fie vorba intre noi si asa nu prea face nimic, ca pute Pamantul sub ele de puturos ce e, si intrand in sufragerie, inchise cu grija usa de la balcon in spatele lui si vazandu-ma chircit pe podea, ma sfatui ca data viitoare sa pun o cruce sub mine ca sa nu se mai am probleme...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate