Prin jaluzeaua portocalie, sfasiata de dungi albe, semanand cu temperamentul unei bune prietene, furisez privirea la lentila de contact lunie a stalpului. Daca inclin capul spre sifonier, flirteaza cu mine, facandu-mi cu ochiul petrecaret; daca postez o miscare gresita spre stanga,le pot distinge asemeni monedelor lipite de geam, la soare, imbracate de o coala livida.In a mea panorama se tapeteaza vreo patru priviri, dintre care cea mai indrazneata face uz de spatiul gol de doi centimetri.
In camera aceasta, caloriferul e agatat de perete; in copilaria mea, visele erau agatate de reusita. Pe calorifer s-au topit, asemeni neincrederii mele, chilotii negri londonezi, luati din renumitul centru Marks&Spencer, la reducere. Sunt sifonati acum si zac obositi de plasa galbena si sapunul injumatatit Dove. Cu un nivel mai spre gheena, plapuma gri, imprietenita cu cea verde, face tovarasie de la departare lenjeriei. Acoperamantul meu e maleabil, rezistent la frigul din interior, tarat insa de prea multe ori prin praful parchetului. Chitara mea, stirba de un dinte zace in levitatie pe podea, in popularul praf de sub pat. In intersectia orgii si a sosetei rosii cu cea verde, o musca se distreaza cu fasia de umbra din directia televizorului.Bagajul meu, anacronic in ani, a mancat ermetic asa zisele creatii de cateva minute, caietele si cartile purtand semnul imprecat al betisorului rahitic, in complicitate cu x-uletul ce imi aduce aminte de ideea de “interzis”. Pantalonii de piele din plasa albastra ai Lizicai isi aratau gales coltul, in contrast cu fermoarul prea urias si palid ce inchidea aparent ideile si curentele literare abnotate, abandonate inauntru. Rotile acelea, trei, cate mai ramasesera, evocau fara nici un simt analitic impulsivitati de o forta nebanuita in mine, discrepante ale unui timp indepartat in luni, pe care noi il vom transorma in future proche. Intre bagaj si pat, pe cele doua sertare moderne se inghesuiau cutia de bomboane rosii, adusa tot din capitala Angliei, care detinea esenta falsitatii femeilor(machiajul,pentru neinitiati). Langa ea, crema Elmiplant cumparata de mama inaintea fabuloasei mele veri, sedea cu capacul intredeschis,martora lenei proprietarului. Sau poate ca era in lungi controverse cu poza aflata aproape sub ea, aratandu-ma pe mine, putin mai blonda ca acum un an, mai matura, mai fericita. Intre pat si cutie se sprijinea din rasputeri un cuplu de poze, clipe incremenite in eternitate, dorinta personala de a atinge inaltul, tenesii murdariti de drumuri fara sens si de prietenii imuabile. Cu un etaj mai sus,cdurile se asterneau in tacere, in haosul dinaintea apocalipsei, biciuind ambalajul parfumului cumparat din gara Parisului. Fasiile care acopereau inceputul acestuia erau deschise in semn de ajutor, de autoaparare. Marul s-a recunoscut invins, stand ca un mort pe campul de batalie. Ochi inchisi si o expresie resemnata. Sifonierul meu, surprins parca in razboiul interbelic, era nonconformist si hainele erau solidare, iar incercarile mele de a face ordine esuau intotdeauna sub conducerea unui adversar de invidiat, care-si pastreaza anonimatul. Imi plec capul in fata dansului, si imi recunosc slabiciunea.El imi inchide prieteneste usa. Oglinda aceasta, stropita de doi ochi caprui spre verde,era cercetata indelung si critic asemeni lui Calinescu. Nimeni nu stia ca imi spal lenjeria intima cu sapunul din suport. Initiativa sa cobor pana in cealalta baie a existat, dar aceasta a fost zdrobita in spleen de lenea hitleriana. Cand ajungeam in camera,spalata de picurii calzi de robinet, nimic nu ma tenta mai mult ca patul acela. As fi petrecut saptamani intregi in acelasi stadiu, in acelasi pat, pe aceeasi perna, sub acelasi cerceaf. Nu puteam ajunge la fereastra decat din trei miscari,indeosebi frustrant de extenuante pentru mine, cel putin in ultima perioada, si aceasta imi periclita orice minima dorinta de a ma ridica. Minunat… Ar trebui sa-mi spal tenesii...