Preludiu

De astazi, voi incepe sa scriu scurt pentru spatiile stramte si mult pentru timpurile indelungi. Intuitiile mele imi spun sa nu le spun pe nume si chiar sa nu imi pese, indiferent de senzatia pe care as putea-o avea in final sau in timpul si indiferent de cat ma vor chinui fenomenele naturale precum Ivan, Cascadia, Pearl Harbor si el Nino sau cele artificiale precum viata ca fenomen abstract sau efectul natural al robotului de bucatarie asupra maionezei inca netaiate. Ma ingrijoreaza putin ca nu sunt suparata pe nimeni si pe nimic de o foarte lunga bucata de vreme cu atat mai mult cu cat nu am ajuns inca la a discerne ce e bine sau rau, ce e adevarat sau fals si ce diferenta este intre calitatea una si iesit din uz pe data. Vara mea Lumi imi spune ca am inceput sa imbatranesc, dar eu imbatranesc inca din momentul in care spermatozoidul premiant al tatalui meu s-a iubit cu ovulul mamei mele. Asa ca nu a reusit sa ma lamureasca sau macar sa-mi dea o vaga speranta ca am vreo sansa sa ma lamuresc de ce nu sunt deloc suparata de atata amar de vreme pe nimeni si nimic…

Firesc ar fi sa ma opresc aici pentru ca am de gand sa public aceasta scriere in format electronic, deci in spatiu stramt si pentru timpuri scurte, dar nu ma voi opri pentru ca, de astazi, voi incepe sa scriu exact asa cum voi dori, fara sa ma gandesc la sentimentele si sensibilitatea sau intelectul vostru, ale celor care veti citi aceste randuri, printre care ma aflu si eu.

Masturbare

raspantiile se cer adulmecate si spalate de ceața si stafii
stafiile citesc reguli din caiete scrise cu pixul
caietele au copertile moi si desfacute
ca niste acoperisuri stilizate in logo de firma de librarie
nu exista nici o editura care sa ne satisfaca
pana si ea e trista ca o laba trista care se cere mereu reluata
raspantiile se cer-cern-cerneluri de sange deschegat
urmeaza intrebarile irelevante si enervante
unde ne sunt stafiile unde ceața unde cartea de piatra
unde coridele si unde sageata din spinarea bivolului
unde intrebarile pentru raspunsurile impanate in noi
unde e regula unde cubul unde sinergia**
unde raspantia si unde politistul cu manusile albe
cine ne pune cutitul intre vertebre si ne intreaba de vorba
intr-o zi de octombrie nostalgica
precum o mireasa parasita in fata bisericii
nimeni
nimeni nu se invarteste in jurul tiribombei
ea se invarteste cu noi intr-o carte de piatra
cu a fost odata
o stafie beata
la o raspantie
nespalata
de ceața

Viol

Cum spuneam mai sus, am inceput sa imbatranesc in urma cu multi ani. Este un proces pe care il percep infinit si asta ma sperie de-a binelea, nu doar ma ingrijoreaza. Am, deja, un baston imponderabil pe care il agat in fiecare noapte de rama patului iar dimineata ma ajuta sa fac primii pasi prin casa mea stramta pe care nici pana acum nu am reusit sa o invat. Lovesc cu varful lui metalic in ramele usilor, in peretii culoarelor si, in final, in vasul de toaleta. Nu vad. Sunt oarba si refuz sa port ochelari. Stiu fiecare obiect dupa rezonanta, dupa vibratia bastonului in mana mea si nu dupa sunetul la atingere sau izbire asa cum s-ar putea crede. Si asta pentru ca sunt surda. Nu aud. Nu aud si nu vad, in ordine inversa.

Nastere

nu mai mint. in aceasta ordine. cu cat nu mint mai mult cu atat imi cresc talpile din ce in ce mai acoperitoare. am glezne subtiri si chinuite si coapsele mi s-au desfacut atat de tare, de parca tocmai am nascut un ou urias pe care ma chinui sa raman in echilibru.








*de poche: de buzunar (din fr.)

**sinergie: s.f. Asociație a mai multor organe sau țesuturi pentru îndeplinirea aceleiași funcțiuni. – Din fr. synergie