Joi, 15 ianuarie

Am primit cadou, de ziua mea, de la prietenul meu Cristian P., o casetă cu patruzeci de CD-uri de muzică clasică. Îi spusesem în cîteva rînduri că-mi lipsește acel gen de muzică de cînd fi-miu, de numai 4 ani mi-a stricat acul pick-upului. Între timp mi-am cumpărat calculator, funcția mea de redactor la ziarul local, chiar dacă plătită prost, necesita acest obiect. Îl echipasem însă cu tot ce trebuie pentru a asculta muzică, însă CD-urile originale sunt foarte scumpe și nu-mi permit să-mi cumpăr. Am ascultat împreună, preț de două ore, Chopin, Mahler, Ceaikovski și Mozart, și la un pahar de vin (alb, demisec, de Huși) am depănat amintiri.

30 ianuarie

Au trecut două săptămîni și deja am observat (întîmplător) un lucru foarte ciudat: Biroul meu se află lîngă fereastră, drept pentru care nevastă-mea mi-a așezat lîngă el două plante, un „plămîn” și un ficus. În timp ce lucrez la calculator, sau citesc așezat în fotoliu, îmi place să ascult muzică, și de regulă pun Mozart, care are asupra mea o influență relaxantă. Se pare că și plantele agreează genul acesta de muzică, sau poate că stau lîngă lumină, cert este că le merge foarte bine, surprinzînd-o și pe nașa noastră, profesoară de biologie care s-a minunat văzînd că ficusul dă semne de înflorire, deși este destul de mic.

Marți 7 februarie

Cred că plantele au și ele gusturi. După un chef prelungit la care au participat și cîțiva prieteni, au început să-și piardă frunzele, probabil din cauza muzicii de proastă calitate, vecinii de palier au venit cu un CD cu manele și nevastă-mea m-a convins că nu e frumos să-i refuz: „N-oi muri dacă rabzi o seară și muzica lor”. Ei s-au simțit bine, dar eu am avut niște dureri de cap groaznice a doua zi, senzații de vomă și diaree în timp ce lucram la calculator, drept pentru care am și întrerupt lucrul, m-am așezat în fotoliu și am ascultat Prokofiev și Bach. Spre seară mi-am revenit și am putut chiar să scriu zece pagini din nuvela la care lucrez.

16 februarie

E ziua ceferistului și cumnatul meu care e mecanic pe locomotivă a venit cam „parfumat”, cu o sticlă de coniac, hotărît s-o bem. N-am putut să-l refuz, mai ales că voiam să-i cer și un împrumut, de fiecare dată primeau și o primă consistentă cu această ocazie. Dar m-a rugat să-i pun altă muzică „Bă, ești cam snob, pune dracului o muzică să-mi placă și mie, nu te mai da așa telectual”. Drept pentru care, pînă după miezul nopții, cînd am terminat sticla, a trebuit să ascultăm Ozon și alte „vedete” noi ale muzicii românești postrevoluționare. A doua zi am avut o durere de cap groaznică. „De la coniacul ăla ieftin”, îmi spune nevastă-mea, deși eu n-am băut decît un singur pahar. Abia pe seară mi-am revenit, în timp ce scriam la calculator editorialul pentru revistă și am ascultat Ravel și Musorsgki. Atunci cred că a fost prima dată cînd am făcut legătura dintre florile mele și muzică. Acum mi se părea evident că erau influențate de calitatea muzicii, și, la rîndul lor, influențau și ele atmosfera și persoanele din preajmă, în speță pe mine, care-mi petreceam mai tot timpul alături de ele, și care decideam ce fel de muzică se ascultă în casă. N-am spus nimănui, mi-era teamă să nu rîdă de mine, dar am început să urmăresc fenomenul.

1 martie

Acum m-am convins, am o stare de profundă mulțumire și inspirație poetică (aproape am terminat de scris nuvela și volumul de poezii), și asta apare mai ales cînd lucrez la calculator în timp ce ascult Mozart mai ales. Sau viceversa. Îmi aduc aminte că s-au mai făcut astfel de experiențe, parcă elvețienii puneau vacilor muzică clasică și astea dădeau lapte mai mult și mai bun. Acum înțeleg și eu de ce le iese ciocolata așa de bună. Asta m-a trimis cu gîndul la „Doctor Fisher din Geneva”, am s-o recitesc zilele astea.
I-am luat soției un buchet de ghiocei de la o țigancă, din piață. S-a bucurat mult și i-a pus la fereastră lîngă celelalte plante, la lumină. Spre seară s-au ofilit, deși nici măcar n-am lucrat la calculator. Ba nu, mint. Mi-am adus aminte, l-am deschis puțin, am căutat niște sunete pentru windows.

8 martie, ziua femeii

Nevastă-mea și-a invitat niște colege de ziua lor, așa că astăzi am stat mai mult prin magazine, după cumpărături, prăjituri, Martini, alte alea… „Pune și tu niște muzică, dar una mai veselă, nu de-alea de înmormîntare”, îmi spune ea. Mă execut și le pun ceva ușor, disco de prin anii 80-90. Am vrut să mă retrag, dar una dintre colege venise și cu bărbatul ei, un tip plictisitor, care-mi vorbea doar despre cîte femei avusese la viața lui și de cîte ori se îmbătase pe vapor (fusese marinar). Așa că a trebuit să suport și să beau de necaz patru sticle de bere și vreo 6 șprițuri.


19 martie

Azi mă externez. Medicul mi-a spus că sunt bine, dar trebuie să urmez tratamentul și să beau cel puțin doi litri de ceai zilnic. Scăpasem, după chinuri de neimaginat de două pietre la rinichi, după o criză ce începuse exact a doua zi după cheful din 8. „La cît ai băgat în tine de ziua mea, era de așteptat să faci și o criză” îmi spune soția, dar deja n-o mai credeam. Am ajuns acasă, și am început să-mi transcriu în calculator toate ideile notate de mine pe un caiet, cît am fost internat. Nici florilor nu le era prea bine, aveau frunzele ofilite „Cred că au viermi în pămînt, ai naibii ăștia cu pămîntul lor de flori, îți iau banii de pomană”, îmi spuse nevastă-mea, dar eu știam deja cum stau lucrurile. După doar două zile de lucru, și muzică (de data asta am pus pe lîngă Mozart și puțin Beethoven, Vivaldi – în interpretarea lui Nigel Kennedy -, și Brahms) și-au revenit complet, iar eu parcă începusem să simt fluidul energetic benefic pe care mi-l transmiteau. Era evident că florile mele erau melomane. Ba chiar împătimite, se pare.

4 aprilie

L-am luat pe nepotul soției în gazdă, cîteva luni, maxim un an, pînă-și găsește cămin sau altă gazdă în București, e student la Finanțe la ff și vrea să se mute la zi. Mi-a cerut permisiunea, și am acceptat să-și facă proiectele la calculatorul meu, mai ales că o perioadă de două săptămîni trebuia să plec la niște cursuri de perfecționare. „Să asculți muzică bună, mai ales clasică, le face bine florilor, și chiar și ție”, i-am spus nepotului înainte să plec. „Sau dacă nu, măcar mută calculatorul sau du florile pe balcon, e deja primăvară, le priește. Ai și căști, le poți folosi dacă ai alte preferințe”.
Se pare că nu m-a ascultat.


10 aprilie

M-am întors cu o săptămînă mai devreme de la perfecționare, după telefonul soției mele. Nepotul făcuse o criză, un atac cerebral se pare și era internat la reanimare, în comă profundă. De la gară am ajuns direct la spital, dar n-am putut intra în rezerva lui, decît după ce am băgat o sută de mii în halatul asistentei șef. Medicii erau rezervați cu pronosticul, dar după alte două zile starea lui se îmbunătățise considerabil așa că ne-am liniștit cu toții, era prea tînăr să ne facă figura asta urîtă. Atunci mi-a povestit că i se stricaseră căștile, a trebuit să asculte muzica în boxe.

13 aprilie

Trei zile n-am avut chef să lucrez, așa că nu m-am apropiat de birou, nici măcar nu am intrat în sufragerie. După un timp însă, a trebuit să-mi reiau lucrul la calculator așa că mi-am învins reținerile și am pornit computerul. Florile erau bine, doar frunzele aveau o nuanță galbenă și arătau cam ofilite. Am deschis winampul, cu gîndul să ascult Mozart, îmi lipsise cît timp am fost plecat. Și atunci, văzînd lista cu muzica deschisă ultima dată, am înțeles toată drama, în profunzimea ei: nepotul meu ascultase rock gothic.

2 mai (ziua tineretului, în epoca de aur)

Mi-a apărut cartea de versuri și o editură importantă mi-a trimis contractul pentru volumul de proză scurtă, manuscrisul meu cîștigase un concurs și îl editau pe banii lor.

20 iulie

Nu am mai scris în ultima vreme în jurnal. În urmă cu o lună am cîștigat la loto un apartament cu trei camere în capitală, mobilat complet. L-am vîndut însă și mi-am cumpărat altul, într-un orășel de munte unde, cîteva luni pe an, în vacanțe adică, mă voi dedica romanului comandat de Gallimard editeurs. Deja am început să scriu la el, am terminat 3 capitole. Mi-am amenajat și o mică seră, în care îmi petrec cîteva ore pe zi așezat într-un șezlong, ascult muzică, citesc și uneori îmi fac însemnări. Cu toate acestea n-am renunțat la plantele mele de acasă, le iau întotdeauna cu mine, acum le pot transporta în noua mea mașină Nissan 4X4.