agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-16 | | Nu, nu mai stiu sa fiu om. Nu va lasati inselati de faptul ca respir inca; o fac din inertie, intr-o zi si asta se va opri. Atunci o sa ma blochez in mijlocul unei strazi pline cu alte statui asemenea mie. O sa mai clipesc odata cu voluptatea renuntarii si o sa imi pironesc ochii catre un orologiu nevazut; Nu mai stiu sa rad; mi s-a spus ca rasul este o optiune suplimentara, scoaterea ei din schema fiintei mele nu va aduce modificari majore; mi-au zis ca daca voi duce lipsa lui imi voi putea instala ironia si sarcasmul. Mi-au mai zis ca ei le prefera pe cele doua optiunii "atitudine de poet", cea din urma fiind mult mai putin complexa si veridica. M-am obisnuit cu sentimentele si trairile; acestea le-au scapat Celor Mari in crearea noastra. Am invatat sa spun un numar destul de redus de cuvinte pentru a-mi expirma mania, frustrarea, iubirea...descopar o noua traire pe saptamana; din fericire gasesc atata complexitate intr-o persoana, din pacate (ce insemna?) intr-una singura voi gasi vreodata atata viata; viata in stare bruta. Nu imi place sa imi privesc masca in oglinda; reflectia preferata de mine sunt oamenii, cei la care Cei Mari nu au ajuns. Nu poetii scosi pe banda rulanta, nu muncitorii -masini printre masini-, nu, NU indragostitii de duminica dupa-amiaza...si mai ales, nu filozofii inumani si reci, asa ca mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate