agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3131 .



O zi...comercială
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Babbba ]

2006-01-20  |     | 



Ding-dang !
Îmi scol, deranjat vizibil, fuzelajul de pe fotoliul unde tocmai mă pregăteam să trag la aghioase, ca omul - sunt și eu Uom, nu? - care se respectă după o zi normală, îmbâcsită de muncă, și-mi port restul ambalajului spre ușa de la intrare, atât de departe la ora aia, că-mi venea să iau autobuzul.
În prag, un puță mic, cam de-o șchioapă cu fi'miu:
-Bună seara!...
-?
-Robert este acasă?...și bâști pe sub brațul meu, fără să mai aștepte vreo invitație. Inchid indiferent ușa-n urma lui, fac returul kilometric la fotoliul care părea parcă mai mic, îl iau în spate ca un Atlas după un maraton poliomelitic, căutându-mi ofticat poziția pe care sigur n-aș mai fi găsit-o, și...
Ding !
"Or fi venit ăia cu cablul - nu l-am mai plătit de-atunci" îmi zic. Mă-ndrept din nou spre ușă, pipăindu-mi instinctiv protuberanțele după portofelul, pe care naiba știe unde-l pusesem, gest inutil de altfel, și deschid :
Doi puțoi...mai hotărâți ca primul :
-Robert este ?
Simt că-mi crește tensiunea, dar, ca un băiat educat ce sunt, las impresia de gazdă :
-Robert !...te caută...
Bâști și-ăștia pe langă mine de ziceai că-s mobilă...
Mă gândesc deja să-mi cumpăr un chipiu și niste fireturi, dacă tot e s-o fac pe portarul, măcar să fiu în ținuta corespunzătoare. "Las ușa deschisă" îmi zic -și bine zic- că nici n-apuc bine să-mi iau fotoliul în crengi, îhh:
Dang!...nu mai contează cine e, și-asa n-au ce să ne fure și cu ultima răgușeală de care mai sunt în stare, urlu, c-avem ușă de-aia de tablă, la fel de inutilă :
-Intră!!!
Îi văd cu coada monoclului rămas deschis...alți pișpirei...
"Ce modă și la buțuloii ăștia...cu blugi si papioane...deh...ținută de seară...",da'-ntr-un fel sunt mulțumit că-i știu aici în casă, nu pe la vreo discotecă cu cine știe ce cocârdăi...
-Tata!...ia-ne și nouă un suc...
M-adun așa-ntr-un fel de rână :
-Pleacă bă d-aici și lasă-mă să dorm, ce!...ți s-a urât cu binele?
-Tata... au venit la ziua mea...
-Ce ziua ta, mă?...vrei să-ți compostez niște capace?...ziua ta e pe 9 august...
-Da mă tata...da'...vroiam și eu niște cadouri...
-Ceeeee???!!!???

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!