agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-20 | |
Ding-dang !
Îmi scol, deranjat vizibil, fuzelajul de pe fotoliul unde tocmai mă pregăteam să trag la aghioase, ca omul - sunt și eu Uom, nu? - care se respectă după o zi normală, îmbâcsită de muncă, și-mi port restul ambalajului spre ușa de la intrare, atât de departe la ora aia, că-mi venea să iau autobuzul. În prag, un puță mic, cam de-o șchioapă cu fi'miu: -Bună seara!... -? -Robert este acasă?...și bâști pe sub brațul meu, fără să mai aștepte vreo invitație. Inchid indiferent ușa-n urma lui, fac returul kilometric la fotoliul care părea parcă mai mic, îl iau în spate ca un Atlas după un maraton poliomelitic, căutându-mi ofticat poziția pe care sigur n-aș mai fi găsit-o, și... Ding ! "Or fi venit ăia cu cablul - nu l-am mai plătit de-atunci" îmi zic. Mă-ndrept din nou spre ușă, pipăindu-mi instinctiv protuberanțele după portofelul, pe care naiba știe unde-l pusesem, gest inutil de altfel, și deschid : Doi puțoi...mai hotărâți ca primul : -Robert este ? Simt că-mi crește tensiunea, dar, ca un băiat educat ce sunt, las impresia de gazdă : -Robert !...te caută... Bâști și-ăștia pe langă mine de ziceai că-s mobilă... Mă gândesc deja să-mi cumpăr un chipiu și niste fireturi, dacă tot e s-o fac pe portarul, măcar să fiu în ținuta corespunzătoare. "Las ușa deschisă" îmi zic -și bine zic- că nici n-apuc bine să-mi iau fotoliul în crengi, îhh: Dang!...nu mai contează cine e, și-asa n-au ce să ne fure și cu ultima răgușeală de care mai sunt în stare, urlu, c-avem ușă de-aia de tablă, la fel de inutilă : -Intră!!! Îi văd cu coada monoclului rămas deschis...alți pișpirei... "Ce modă și la buțuloii ăștia...cu blugi si papioane...deh...ținută de seară...",da'-ntr-un fel sunt mulțumit că-i știu aici în casă, nu pe la vreo discotecă cu cine știe ce cocârdăi... -Tata!...ia-ne și nouă un suc... M-adun așa-ntr-un fel de rână : -Pleacă bă d-aici și lasă-mă să dorm, ce!...ți s-a urât cu binele? -Tata... au venit la ziua mea... -Ce ziua ta, mă?...vrei să-ți compostez niște capace?...ziua ta e pe 9 august... -Da mă tata...da'...vroiam și eu niște cadouri... -Ceeeee???!!!???
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate