agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2489 .



Prietenul meu Căciulă
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nicu al Popii ]

2006-01-25  |     | 



Prietenul meu Căciulă
15. 01.2006


Ultima oară ne întâlnisem în Herăstrău. Mergea agale, se oprea, își rotea brațele în jurul corpului și inspira puternic. Fusesem surprins de apariția lui. El n-avea niciodată vreme pentru astfel de "plăceri".
Prefera lectura unei cărți decât o plimbare prin parc, să asculte o casetă înregistrată decât un concert live, să "vizioneze" (îngrozitor cuvânt) un clip publicitar decât o piesă de teatru.
Îl însoțisem o vreme pe aleile mai retrase ... Continua să inspire zgomotos și să-și rotească brațele. Exasperat, l-am oprit cu un gest.
-Spune, ai pățit ceva ?!
-Mi-e frică, foarte frică! La miezul nopții, fix la aceiași oră, mă vizitează, n-o să crezi, Cuțitaru din povestea mea! Poate cineva îmi joacă o farsă! Am câștigat cu ultimul meu volum un miliard ... și ... mă pot aștepta la orice! Mă liniștesc doar când ies la plimbare și inspir puternic, așa ca acum! ... A urmat o demonstrație.
Până la sperietură eram receptiv la orice, ascultam manele, citeam presa, poezia postmodernă și când mă plictiseam, urmăream la televizor hulitele telenovele.
Doar muzica populară n-o suportam, jazzul, muzica lăutărească, simfonică, toate mă relaxau. Cum s-ar spune am fost și sunt un consumator omnivor de cultură!
Era să uit ... criza mi s-a accentuat și pentru faptul că nu m-au nominalizat la premiul "Cel mai citit scriitor ... Unul din zece!" N-a fost să fie. Plec ... mai vorbim.
A luat-o la fugă boxând aerul cu toată nădejdea.
Aș fi dat uitării această întâlnire dacă la câteva săptămâni o știre la Radio nu m-ar fi lăsat perplex. Celebrul scriitor Căciulă fusese internat cu diagnosticul "atac de panică".
După câteva zile i-am făcut o vizită la spital. Fusese instalat într-o rezervă, o cameră austeră la etajul cinci. Ferestrele erau zăbrelite, ușa se încuia pe dinafară cu zăvor și lacăt. Printr-un mic ochi de geam, cred că avea un centimetru grosime, am privit înăuntru. Se plimba prin cameră, făcând genoflexiuni din când în când. Părea trist.
Când m-a văzut a sărit în sus de bucurie. O infirmieră mi-a deschis ușa, încuind-o în urma mea.
Să nu-ți fie teamă, a zis el, nu sunt contagios, am doar o mare frică de personajele mele ... În rest sunt sănătos tun.
M-a îmbrățișat puternic și zgomotos. Ce bine-mi pare! Ce bine-mi... Uite, am o carte, "Recunoștință", tot eu am scris-o. Vreau să-ți citesc doar o pagină, despre un leu și un vânător.
Nu voiam să-l supăr. Era precipitat, dornic să-mi spună cât mai multe. Vorbea sacadat, aproape își înghițea cuvintele.
N-am reținut aproape nimic până când, în poveste, vânătorul fixase țeava puștii în gura leului. O singură secundă îi despărțea de moarte și oricare dintre protagoniști putea să moară. Omul n-a apăsat pe trăgaci. Atunci leul, cel mai temut animal al junglei, a plecat capul în semn de recunoștință ... Þi-a plăcut? a întrebat Căciulă. Nu mi-a lăsat vreme să-i răspund. Omul, oricât de mult bine i-ai face, uită și îți răspunde cu rău. Sunt celebre pildele în biblie. Citești cartea sfântă? Uneori ... A vorbit încă vreo două ore. Abia reușeam să-i pun câte-o întrebare ... Când m-am ridicat să plec s-a întristat.
-Mi-e teamă că nu voi avea starea să scriu romanul și nici altceva...
-Nu e nevoie de un roman, scrie o poveste, oricât de scurtă, dar să fie despre tine, i-am sugerat.
În sfârșit a venit infirmiera și mi-a deschis. Am așteptat câteva minute și am privit pe gemuleț cu fereală.
Căciulă se întinsese în pat și scria. Nu mai era singur și nici personajele lui nu-l mai hăituiau.

P.S.

Peste un an prietenul meu nu numai că a fost nominalizat la premiul " Unul din zece" dar l-a și câștigat!

Nicolae Aurelian Diaconescu

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!