- E grav! Foarte grav, Costele!
- Ești însărcinată!?!
- Nu, dragă! Unchiul Bibiță…
- Aș! Imposibil!
- E bolnav unchiul Bibiță de la Brașov! Uite, mi-a scris vecina lui că vorbește după ușă.
- Cum adică vorbește după ușă? E! Dar lasă…, lasă-l Corina, c-a mai fost el bolnav și altădată…
- Și noi mai suntem bolnavi câteodată! Numai că noi n-avem apartament cu patru camere și două balcoane la Brașov, chiar sub Tâmpa. Și nici termopanele lui!
- Dacă o luăm așa, nici el n-are garsonieră în Berceni! Și nici loc de veci în Pantelimon doi!
- La Pantelimon doi să dormi tu!
- Mai bine doarme motanul ăsta obez…
- Bobiță? Să-l duc eu pe Bobiță la cimitir? Þi s-a urât cu binele, Costele!
- Bine, bine!
- Costel?
- Da, dragă.
- Nu înțeleg cum poți fi atât de calm! Stai ca blegul în fotoliu și te prefaci preocupat de…, chiar așa! ce-ai găsit așa interesant în cartea aia?
- E rugăciunea de duminică.
- Azi e marți, Costele!
- O mai citesc și în cursul săptămânii.
- Costel?
- Poftim?
- Ce facem cu unchiul Bibiță?
- Așteptăm, dragă.
- Așteptăm, Costele! Așteptăm să ne-o ia înainte Ilie cu Florica lui, nu? Acum e momentul sacrificiului, deșteptule! Acum trebuie să facem ceva. Că după ce-și dă duhul…
- Bine, ne sacrificăm! Când pleci?
- Te doare-n… cot!
- Bun, să înțeleg că merg eu.
- Ce să cauți tu acolo? E unchiul meu, moștenirea mea, balcoanele mele!
- Întrebam și eu…
- Mi-am luat deja concediu! Ãl’ pe anul trecut. Mâine plec la Brașov pentru trei săptămâni.
- Și dacă nu moare în trei săptămâni?
- Îți iei tu concediu.
- Să renunț la Deltă? La pescuit? Mai bine i-am da o mână de ajutor…
- Costele!!
- Bine, bine.
- Și mai avem o problemă. Gravă!
- Aș!
- Ba da! Ce facem cu Bobiță?
- Ce? Și el e bolnav?
- Cum să fie, Doamne ferește! Dar mi-e frică să-l las cu tine.
- De ce, dragă? Îl mănânc?
- Dacă-l sugrumi?
- Luăm altul…
- Ești groaznic!
- Cum să-l sugrum, Corina? Tocmai eu! Eu, care nu-s în stare să calc nici măcar un gândac de bucătărie…
- Pentru că nu-i vezi fără ochelari!
- Aș!
- Nu mai plec.
- Bine! Îi dau să mănânce șuncă de curcan. Zilnic! Măcar atâta merităm și noi de la unchiul Bibiță!
- C-o singură condiție!
- Care?
- Telefonez de trei ori pe zi și discut cu Bobiță.
- Ce să discuți tu cu el?
- Treaba mea! Și dacă nu miaună, să mă asigur eu că-i bine, vin acasă!
- Cum trebuie să miaune?
- Să miaune, tu nu știi cum miaună Bobiță?
- Bine, ți-l dau la telefon.
- Mânca-l-ar mama pe el de cotoi frumos! Uite ce scump e!
- Și ce ghiare are…
- E jucăuș că-i tânăr... Uite ce botic roz!
- Și ce mușcă…
- Costele!!
- Ce-i drept, e frumos!
- Mâine am tren la șapte. Nu uita: dimineață îi dai carne de vițel și o farfurioară cu lapte. La prânz muschi de porc, iar seara somon. Nu uita fondantele! Dar nu mai mult de cinci pe zi, că se îngrașă.
- De parcă acum e schilod…
- Și mai scoate-l și tu pe balcon, dar nu care cumva să lași ferestrele deschise!
- Da, mămică.

*
* *

- Bună dragă, chiar acu’ am ajuns la unchiul Bibiță.
- Trăiește?
- Tu ce crezi?! Stă el în pat, dar se și scoală. Chestia e că umblă numai cu ușa de la șifonier. Comunicăm doar în morse.
- Aș!
- Parol! Bătrânețea asta l-a prostit!
- Și ce vă spuneți prin ușă?
- Zice că-l doare spatele, că vrea brânză frecată, smochine… Are o poftă de mâncare ceva de speriat! Bine c-am ajuns la timp, dragă. Îl înzdrăvenesc cât ai zice pește!
- Și dacă nu mai moare!
- Tu nu gândești de loc! Dacă mănâncă mult deodată face indigestie și treaba e gata! Dă-l încoace pe Bobiță… Alo? Alo! Bobiță? Mă, Bobiță, mă!
- …
- Bobiță? Aloo! De ce nu răspunde, dragă? Te pomenești că-i strâns de gât?
- N-are nici pe dracu’, tu! Nu vrea să vorbească.
- Ce nu vrea?
- Nu vrea să miaune!
- Gata, mă întorc acasă! Las naibii și moștenire și tot!
- Stai! Stai c-a deschis gura. Hai, Bobiță! Hai, tată! Zi ceva!
- …
- Nu, e clar! Îmi fac bagajul!
- Miau!
- Ia! L-ai auzit, Costele? Ce frumos miaună! Bobiță…, ce faci scumpete?
- Miorlau!
- Vai pupa-l-ar mămica de băiat frumos. Mulțumesc, Costele. Pa! Te pup, mă!

*
* *

- Alo? Ce face Bobiță?
- Miau! Miorlau!
- Of, e delicios! Pusi la băiatu’! Pa!

*
* *

- Alo?
- Da?
- Cu Bobiță vă rog.
- E miezul nopții, dragă!
- Și ce? Deranjez? Eu mă sacrific pentru binele tuturor, stau în Brașov cu săptămânile și tu? Tu lelea în fața televizorului și tragi aghioase…
- Ce se aude acolo?
- Sunt la Springtime. Ce vrei? Doar nu vrei să înnebunesc în casă? Să văd doar ușa aia plimbându-se prin sufragerie, prin dormitoare… și mesajele alea morse… Parcă-s pe vapor! Hai, dă-l încoa’!
- Pe cine?
- Pe Bobiță, pe cine…
- Miau!
- Of! Of! Dragul de el. Să vezi tu ce frumos o să ne distrăm prin balcoanele și sufrageria lui Bibiță!
- Miorlauu.
- Scumpetea mea!

*
* *

- Costele? Diseară vin acasă, dragă.
- A murit unchiu’?
- Nu, Doamne ferește! Vorbești numai prostii! Ptiu! Ptiu! S-a înzdrăvenit ceva de speriat.
- Nu mai discută prin ușă?
- Deloc.
- Bine, și apartamentul?
- Când i-o veni sorocul, dragă… Oricum apartamentul e ca al nostru! Bobiță ce face?
- Miorlau!
- Mânca-l-ar mama de pisic frumos.

*
* *

- Of! Ce drum nenorocit! Și ce aglomerație… Costele? Să ne luăm mașină., dragă! Așa nu mai merge! Ai auzit? Dar ție ce-ți pasă! Nici nu ți-a fost dor de mine…
- Ba da! Să pup eu ochișorii ăștia frumoși! Corina, vino încoace…
- Auzi, mă! Ia lasă prefăcătoriile astea, că nu-ți merge cu mine! Azi n-am chef!
- Dar de trei săptămâni…
- Și ce? Fug undeva? Hai, lasă-mă să dorm… Bobiță, sus în pat! Așa! S-o încălzești pe mămica ta! Ce blană mătăsoasă… Dar a slăbit, tu! S-a jigărit…
- Þi se pare... I-a fost dor de tine. Motanii și bărbații suferă mai rău ca femeile…
- Ce să spun!!

*
* *

- Miorlau!
- Taci, Bobiță!
- Miau! Miauu!!
- Ce naiba te-a apucat, nebunule? Hai potolește-te!
- Miorlau!! Miauu!!
- Costele! Tu miorlăi, mămică?? Costele!!